Tace. Se uită în față. Își umezește buzele. Apoi, își dă cu mâna prin păr. Nu face nimic special. Nimic în plus față de alte actrițe. Și, totuși, corpul său, aproape nemișcat, pare incandescent. Combustia interioară îi scânteiază în ochi. Rămâne atentă. Ba nu, încordată ca un arc! Ba nu,Continuă lectura
Piesa „Oxygen” a dramaturgului Ivan Vîrîpaev (44 de ani) este considerată un manifest al tinerei generații din Rusia. Subiectul este, în aparență, unul simplu și recognoscibil într-o multitudine de alte texte ale literaturii universale: cuplul aflat în căutarea iubirii supreme, cu funcție salvatoare. Pe fond, creația lui Vîrîpaev reprezintă multContinuă lectura
Gurile feministe spun că, în spatele fiecărui bărbat puternic, se ascunde o femeie. Nu știm exact undă stă ascunsă, dar istoria, care e preponderent masculină, arată că așa stau lucrurile – asta în cazul relațiilor tradiționale, desigur; dar nu intrăm acum în discuții care depășesc limitele unui articol despre cuContinuă lectura
Se învârte ca un leu în cușcă, apasă pe telecomandă ca muzica să-i spargă urechile și să-i amuțească gândurile, după care o oprește și, așezat comod în scaunele ca de avion, se uită la un video cu Chris Rhea: Road to Hell. Nu are chef de griji, ci doar deContinuă lectura
Câteva tipuri de angajaţi din marile corporaţii şi de funcţionari de stat sunt plasate de Graeber în categoria incriminată, cu o justificare destul de variabilă: „valeţii”, care doar fac ca alte persoane („şefii”) să pară importante, manipulatorii de diferite feluri (lobbyişti, televânzători, avocaţi de afaceri), „cârpacii”, cu rol de aContinuă lectura
BASMa Curată este o producție coregrafică marcată de coerența dintre toate elementele spectacolului, realizată cu inspirație și umor și interpretată cu multă energie de toți artiștii implicați în acest proiect de contemporaneizare a unor rezerve tradiționale de semnificații. În anul 2010, Arcadie Rusu a montat la Teatrul Foarte Mic spectacolulContinuă lectura
Pajiştea verde te induce în eroare. Este numai introducerea într-o lume coşmardescă, a lui Stalin şi Lenin, Marx şi Todor Jijkov în n ipostaze şi n mărimi. Giganticul este la el acasă. Omul este zdrobit de scala istoriei, am putea plusa astăzi, la adăpost de orice pericol (sic!) Privim fascinaţiContinuă lectura
Filmul lui Samuel Maoz e tandru, nu are nici un exces, se construiește din imagini, din cadre bine decupate, iar eleganța lui e dată de economia vizuală. Nimic care să fie de prisos, dezolarea sufletească este subliniată de simplitatea imaginii, mânuită când și când estetizant, dar deloc supărător și gratuit.Continuă lectura
Cum să redai sunetul vocii interioare, parcursul său sinuos, cu percepții și senzații venite din exterior peste care se interpun spaime nedeslușite, imagini și reflecții – iată pariul pe care și l-au asumat regizorul Theodor Cristian Popescu și scenograful Mihai Păcurar. Montarea lor, un adevărat exercițiu stilstic, reproduce subtil misterulContinuă lectura