MoBU: Un târg de artă care încă își caută locul

MoBU 2026: Târgul Internațional de Artă Contemporană, Pavilionul Central Romexpo, 3–7 iunie 2026

Subsemnatul, polițist al galeriilor, însărcinat cu vizionarea și interpretarea unor lucrări plastice, fotografice, instalații sau obiecte de artă, concepute pentru un anumit spațiu și într-un concept curatorial determinat, și care, nu fără riscuri pentru sănătatea sa fizică și pentru echilibrul său nervos — date fiind condițiile termice din Pavilionul Central Romexpo, absența completă a aerului condiționat și prezența simultană și copleșitoare a Bookfestului în imediata vecinătate — s-a achitat cu maximă conștiinciozitate de misiunea sa, salută publicul și îi aduce la cunoștință:

CĂ, trecând la acțiune și, având în fișa postului cerința de a nu-mi menaja eforturile în vederea îndeplinirii cât mai corecte a misiunii încredințate, am fost prezent la cea de-a patra ediție a MoBU – Târgul Internațional de Artă Contemporană, desfășurată între 3 și 7 iunie 2026 la Pavilionul Central Romexpo, și că am parcurs cu răbdare și cu ochii deschiși toate cele peste cincizeci de standuri, fără să omit niciun colț și fără să pretind că știu mai mult decât văd, obținând rezultatele de mai jos.

CĂ Romexpo rămâne un spațiu cu limite evidente pentru un târg de artă: lumina slabă care aplatizează lucrările, aerul condiționat absent cu desăvârșire și o atmosferă de hală industrială care nu face niciun favor nici culorilor, nici texturilor, nici nervilor vizitatorului după prima oră de mers. Acestea nu sunt detalii minore — sunt condiții care afectează direct felul în care privești și înțelegi o lucrare.

CĂ singura revanșă arhitecturală a spațiului a venit din forma rotundă a pavilionului central, care a produs ceva neașteptat și, în fond, binevenit: o senzație de labirint fluid, în care trecerea de la o galerie la alta se transforma într-o continuitate firească, fără rupturi vizibile. Standurile curgeau unele în altele, artiștii și galeriile intrau în dialog fără să fi planificat neapărat asta, iar vizitatorul se trezea că rătăcește — purtat mai degrabă de traseu decât pierdut în el.

CĂ punctul central și indubitabil cel mai important al ediției a fost expoziția „Sandú Darié: Un român care a reinventat geometria în Caraibe”, curatoriată de Horea Avram și amplasată în rotonda pavilionului. Darie — pe numele real Sandu Laver, plecat din România, format la Paris și stabilit la Havana — a construit o operă de artă concretă în care formele și culorile există pur și direct, fără metafore și fără nostalgie. A fost unul dintre rarele momente când un târg de artă te oprește în loc și îți amintește că geometria poate fi un act de libertate.

CĂ tot în registrul recuperărilor istorice cu miză identitară, proiectul „Visioni Daciche” — organizat de Primăria Romei în contextul anului cultural România–Italia — a propus o lectură inedită a reprezentărilor dacilor în sculptura romană, prin cercetare istorică, fotografie artistică și tehnologie digitală. Friza Columnei lui Traian, Forul lui Traian, Muzeul Mercati di Traiano — toate convocate într-un proiect care demonstrează că patrimoniul comun poate fi și un subiect viu, nu doar o temă de protocol diplomatic. Pe 5 iunie, o conferință dedicată iconografiei dacilor în Forul lui Traian a completat expoziția cu o discuție care a meritat, cu siguranță, mai multă atenție publică decât a primit.

CĂ, tot în registrul anului cultural România–Italia, Primăria Romei a contribuit cu un stand special și cu o copie a Lupoaicei cu Romulus și Remus, devenită, se pare, mascota oficială a acestei ediții. Subsemnatul nu are nicio obiecție față de Lupoaică, dar notează cu un amuzament greu de disimulat — și cu îngrijorarea strict protocolară cuvenită — că un târg de artă contemporană și-a găsit mascota în Antichitate. Există, poate, o ironie discretă în această alegere, sau, dacă nu, măcar o punere în abis a contemporaneității prin lipsa ei.

CĂ „Romanian Street Art”, proiect curatoriat de Mihai Zgondoiu la etajul pavilionului central, a adus în interiorul unui târg energia și atitudinea cu care arta stradală obișnuiește să cucerească spațiul public — fără să se simtă domesticită sau umilită de contextul comercial. De fapt, subsemnatul a avut privilegiul unui tur ghidat prin tot târgul, susținut de Mihai Zgondoiu, care a transformat o expoziție deja bine gândită într-o lectură cu totul specială: fiecare lucrare a căpătat context, fiecare artist — o poveste. O prezență binevenită și bine gândită, cu atât mai mult când vine însoțită de o voce care știe ce spune.

CĂ galeriile invitate din străinătate — printre care Vilnius Academy of Arts/Artifex Gallery din Lituania, RIMA Gallery din Serbia, Kaf Art Gallery din Liban și Fantom Gallery din Germania — au adus cu ele ceva ce se simte imediat și e greu de definit precis: un standard diferit de prezentare, o altă relație cu spațiul standului, o selecție foarte interesantă. Artiștii reprezentați de aceste galerii au fost, pentru subsemnatul, o revelație liniștită și consistentă.

CĂ ideea de a invita artiști români care trăiesc și lucrează în afara țării — concretizată prin parteneriatul cu platforma ROUNIT, care a adus la această ediție creatori din Italia, Germania, Franța, Marea Britanie, Elveția, Japonia, Israel, SUA și din numeroase alte colțuri ale lumii — este unul dintre gesturile cele mai inteligente pe care le poate face un târg tânăr. Diaspora este întotdeauna o resursă, iar MoBU a înțeles asta.

CĂ cifrele confirmă ce ochiul simte: potrivit organizatorilor, numărul artiștilor din diaspora s-a triplat față de ediția precedentă, semn al funcționării concrete a platformei ROUNIT. La deschiderea oficială din 3 iunie au fost prezenți reprezentanți ai corpului diplomatic acreditat în România — inclusiv din Statele Unite, China și Macedonia — ceea ce spune ceva despre vizibilitatea pe care o capătă, treptat, un târg de artă contemporană din București. Nu mulți ar fi pariat pe asta acum patru ani.

CĂ în cadrul conferinței ROUNIT desfășurate în zilele târgului au fost înmânate diplomele de Ambasador ROUNIT celor cincizeci de artiști expozanți, un moment festiv care a produs, simultan, emoție sinceră și câteva fotografii din acelea în care toată lumea zâmbește mai mult decât e necesar — ceea ce, la urma urmei, nu e deloc rău.

CĂ galeriile care au stat în spatele târgului — prezente cu standuri îngrijite, cu artiști bine puși în valoare și cu o anumită știință a ospitalității, care nu e lipsită de importanță — au confirmat că scena galeriilor din București a crescut vizibil și că MoBU funcționează acum și ca un barometru al acestei maturizări.

CĂ programul „Curated by MoBU”, prin care două standuri sunt oferite anual unui artist român și unuia internațional, a produs la această ediție prezențele lui Darie Dup și Yury Beryozkin — o inițiativă care merită continuată și, poate, extinsă, pentru că orice târg are nevoie de momente care nu se negociază cu piața.

CĂ de la convergență la competiție e doar un pas (sau foarte, foarte mulți!) O curiozitate a calendarului cultural bucureștean: MoBU 2026 s-a desfășurat simultan cu Bookfest, celălalt mare târg de la Romexpo, în aceleași zile și în aceeași curte. În teorie, o conjunctură fericită — publicul cult, concentrat într-un singur loc, energia unui eveniment contaminând-o pe a celuilalt. În practică, ecuația a fost mai complicată: mulți dintre cei care ar fi venit la MoBU au renunțat, epuizați după ore de mers printre rafturile cu cărți, cu sacoșe pline și picioare obosite. Arta contemporană cere un anumit tip de disponibilitate fizică și mentală, iar aceasta se consumase deja la Bookfest. Rămâne de văzut dacă organizatorii vor renunța la această suprapunere și o vor evita în edițiile viitoare.

CĂ accesul publicului a fost gratuit, că prețurile lucrărilor au variat de la câteva sute la câteva zeci de mii de euro și că raportul dintre curiozitate și putere de cumpărare a publicului din București rămâne un subiect de reflecție pentru organizatori, colecționari și economiști deopotrivă.

CĂ MoBU a crescut în selecție și, în egală măsură, în coerență curatorială. Doar că mai repede la conținut decât la infrastructură.

CĂ subsemnatul roagă stăruitor ca acest raport să fie citit cu bunăvoință — dat fiind că nu conține decât observații oneste despre arta contemporană din București, ceea ce ar putea stârni îngrijorarea și teama, ușor de înțeles, a celui care știe că adevărul despre târguri nu este întotdeauna bine primit de organizatori.

Semnat: Sergentul Galeriilor. Datoria mai presus de orice! Arta să vă seducă.

Raport înaintat revistei Cultura. Exemplare: 1.