Cultura 663

SOCIETATE

„Tehnocrat” – cuvântul lunii pe Dexonline

Dexonline publică lunar un top al celor mai căutate cuvinte. În mai, cel mai căutat termen a fost „tehnocrat”, cu 10411 interogări. Pe locurile următoare s-au aflat: pleonasm, pragmatic, sinecură, simpatie, exhaustiv, misogin…

De ce să transformăm 9 mai în 23 August?

| Autor: NICU ILIE |

E ca în bancul acela vechi în care oricum asamblau muncitorii de la fabrica de biciclete piesele furate de la locul de muncă, tot Kalașnikov le ieșea. La fel, școala românească atunci când are de sărbătorit eșuează în ce a fost antrenată să facă. Un fel de memorie musculară…

Ziua Europei devine în școli o aberantă reeditare a lui 23 August. Festivități în careu, cu copii ordonați pe grupe, clase și – era să zic – detașamente. Cu bluze de aceeași culoare, pentru a reedita uniforma de pe vremuri, probabil. Și momente artistice în aer liber – adică în soare, la ora prânzului, pentru a le face complet neplăcute.

TEME ÎN DEZBATERE

Un nou actor pe scena industriilor creative:
Filmul creat cu Inteligența Artificială

| Autor: NICU ILIE |

Prima ediție BAIFF apare într-un moment potrivit: suficient de devreme pentru a conta, suficient de târziu pentru a avea deja ce discuta. După ce valul de uimire în fața tehnologiei a trecut, urmează etapa maturizării critice.

În acest peisaj global, BAIFF poate funcționa ca un laborator local. Nu doar un festival de proiecții, ci un spațiu unde industria românească își testează reacțiile. România are o scenă cinematografică respectată internațional, dar și un ecosistem tech dinamic. Întâlnirea dintre cele două poate produce colaborări neașteptate.

„La un film AI trebuie să ne uităm ca la un film normal, dar cu o doză suplimentară de atenție”

Interviu cu Dompro, co-fondator Bucharest AI Film Festival

Sunt multe lucruri la care trebuie să fii atent, atât pe partea de film – scenariu, regie –, cât și pe partea de generare efectivă cu AI – imagine, cameră, jocul actorilor. Dacă vrea să fie realist, pare? Dacă vrea să fie stilizat, are efect vizual? Și, bineînțeles, pe măsură ce ești mai familiarizat cu tehnologia, ajungi să te întrebi cum au fost realizat anumite cadre, ce prompturi s-au dat sau ce modele s-au folosit. Nu în ultimul rând, trebuie neapărat să te întrebi care a fost valoarea folosirii AI pentru a realiza acel film…

| Autor: CARMEN CORBU |

Dompro este cercetător în inteligență artificială și specialist în tehnologii creative. Activ în domeniul AI-ului generativ încă din 2016, a participat la dezvoltarea scenei de artă new media prin lucrări ca Neural Mirror, Lili GAN, Flying Dreams și alte instalații și experimente video bazate pe AI.
Este inițiator al BAIFF ca parte dintr-o echipă cu o experiență solidă la intersecția dintre inteligența artificială, arte vizuale și film.
În ultimii ani, membrii acestei echipe au dezvoltat proiecte, expoziții, colaborări și inițiative de cercetare care examinează modul în care tehnologiile emergente contribuie la remodelarea practicilor creative.
Mihai Cojocaru are un background în arhitectură și este designerul primului muzeu imersiv din România, dar și al unora dintre primele festivaluri și galerii de artă new media din București. Activitatea sa se concentrează pe lansarea unor proiecte culturale experimentale.
Adrian Ghidu are o vastă experiență în automatizări și arhitectura sistemelor și a proiectat și dezvoltat proiecte diverse, de la sisteme complexe interconectate până la instalații artistice interactive.
BAIFF reflectă această expertiză cumulată, implicând atât o viziunea curatorială cât și o documentare a fluxurilor de lucru bazate pe AI.

Viitorul a cam început

După cele două zile ale festivalului, concluzia este că viitorul a sosit deja. Filmele din selecție au demonstrat că, în formule hibride și chiar pur AI, noul tool oferă un limbaj vizual, intelectual și emoțional perfect agregat, capabil de performanță cinematografică.

Deocamdată, câteva genuri par avantajate în generarea de imagini automate: suprarealismul, oniricul, stream-punk-ul sau horror-ul. Însă realismul și hiper-realismul sunt perfect posibile și au fost deja explorate cu maxim succes. De asemenea, mixuri de neimaginat în urmă cu câțiva ani – între animație grafizată și elemente veridice, deschid căi de expresie deosebit de interesante.

CIFRE CU SUBIECT ȘI PREDICAT

Politica fără frontiere.
Cum se raportează românii
la liderii pe care nu îi pot vota

| Autor: NICU ILIE |

Ceea ce relevă cu adevărat simpatiile sau antipatiile față de liderii străini nu este o analiză rece a intereselor naționale, ci o hartă a valorilor. Entuziasmul sau respingerea funcționează ca markeri identitari, semnalând apartenența la unul dintre marile blocuri culturale ale momentului — cel care îmbrățișează modernizarea socială, globalizarea și revizuirea seturilor de valori tradiționale, respectiv cel care le refuză.

Încredere personalități internaționale
Emanuel Macron conduce în topul încrederii în liderii internaționali, 32.9% dintre respondenți declarând că au foarte multă (9.6%) și destul de multă încredere (23.3%) în președintele francez. Clasamentul continuă cu Maia Sandu cu un capital de încredere de 28.6% încredere (respectiv încredere foarte multă 11.5% și 17.1% încredere destul de multă), Donald Trump cu 24.8% încredere (respectiv încredere foarte multă 10.1% și 14.7% încredere destul de multă), Ursula von der Leyen cu 23.7% (respectiv încredere foarte multă 4.7% și 19% încredere destul de multă) și Friederick Merz cu 20.9% (respectiv încredere foarte multă 4.8% și 16.1% încredere destul de multă).

CIFRE CU SUBIECT ȘI PREDICAT

Cultura organizațională în România:
între aspirație și realitate

Oamenii nu pot să fie prezenți, creativi și implicați atunci când sunt preocupați de supraviețuire. Din această perspectivă, companiile care oferă salarii competitive nu fac doar o concesie în fața presiunii pieței — ele creează condițiile în care cultura organizațională poate deveni reală și nu rămâne un set de sloganuri afișate pe pereți.

Catalyst Solutions a publicat, în mai 2026, ediția a douăzecea a studiului „Cei mai doriți angajatori din România”, cu date culese pe un eșantion de peste 12.000 de candidați (doar din domeniile IT&C, inginerie, științe sociale și economice, medical și farma). Dincolo de clasamentul propriu-zis, în lipsa altor studii de profunzime privind cultura organizațională, documentul oferă o perspectivă generală asupra pieței muncii și asupra modului în care românii se raportează la propria activitate, la companii și organizații.

PERSPECTIVE

REMUS PRICOPIE

Există un model clar pentru desemnarea viitorului premier?

Politica nu este matematică, ci negociere. Există însă ceva la fel de important: un model de gândire coerent, aplicat situației concrete, care să explice de ce o anumită variantă este considerată mai potrivită decât alta. Iar acest lucru contează. Oamenii nu vor doar să afle cine va fi premierul. Vor să înțeleagă de ce acel nume și nu altul. Care este logica politică, instituțională și constituțională din spatele deciziei? (articolul integral)

Noul guvern – „de partea bună a istoriei”

În ultimele zile am discutat cu mai mulți actori politici. Aproape toți mi-au spus același lucru: că „țara trebuie să fie pe primul loc”. Unul dintre ei a mers chiar mai departe și mi-a spus că partidul din care face parte este „de partea bună a istoriei”. Poate că exact aici se află testul real al acestui moment politic. Pentru că „partea bună a istoriei” nu înseamnă victoria unui partid asupra altuia și nici satisfacția unor revanșe politice de etapă. (articolul integral)

DANIEL SUR

Joystick + canapea: despre jocurile video și noua formă de terapie

Jocurile video sunt, poate, cel mai eficient generator artificial de stări de flux inventat vreodată. Sunt construite tocmai în jurul echilibrului dinamic dintre provocare și abilitate — prea ușoare, plictisesc; prea dificile, frustrează. Jocul bun calibrează constant această balanță, menținând jucătorul exact la limita dintre confort și efort. (articolul integral)

Corpul știe: cum a ajuns dansul să vindece – și ce se pierde pe drum

În iarna lui 1989, o psihiatră pe nume Márta Merényi făcea ceva aproape invizibil și totuși revoluționar într-un spital din Budapesta. Le cerea pacienților ei să se miște. (articolul integral)

Bienala de la Veneția – Istoria unei instituții în criză permanentă

Demisia colectivă a juriului internațional, anunțată pe 30 aprilie 2026 — cu nouă zile înainte de deschidere —, reprezintă unul dintre cele mai grave episoade instituționale din istoria recentă a Bienalei. (articolul integral)

Colecționarul nu adună obiecte, ci fragmente de memorie colectivă

Într-un context marcat de digitalizarea accelerată a tranzacțiilor și de o distanțare tot mai mare față de obiectele materiale, numismatica capătă o relevanță aparte. Interviu cu Florin-Daniel Demian, președinte al organizației Pronumismatica. (articolul integral)

NICU ILIE

De ce actuala criză politică e altfel?

În 30 de ani de observare atentă a politicii românești, niciodată nu am văzut o strategie cu mai mult de doi pași care să fi fost executată cu urmările scontate. Cu atât mai mult în situația de față cred că niciunul dintre actorii politici implicați nu are o soluție și o viziune a ce va urma, astfel încât rezultatul, oricare ar fi el, va fi într-o măsură un rezultat al întâmplării. (articolul integral)

Lumea cromatică a Dimitrei Stasinopoulou

Dacă fotografia antropologică și-a stabilit un canon prin imagini alb-negru sau care documentează neutru și uneori tern realitățile „de pe teren”, imaginile realizate de Dimitra Stasinopoulou impresionează prin strălucirea culorilor. (articolul integral)

CORINA OZON

Memoria digitală sau ce mai rămâne din noi

Memoria nu mai este doar un spațiu interior sau familial. Ea devine tot mai mult o negociere între om și tehnologie. Delegăm aparatelor ceea ce înainte păstram în minte, iar algoritmii încep să decidă, discret, ce merită să revedem, ce ni se amintește și ce dispare în uitare digitală. (articolul integral)

ADRIAN LEONARD MOCIULSCHI

Iubire, lege și supraviețuire: o istorie incomodă a poligamiei

Ideea că iubirea este în mod natural exclusivă, că egalitatea se traduce automat în simetrie afectivă și că instituțiile familiale sunt expresii pure ale libertății individuale sunt construcții recente, istorice, nu constante antropologice. (articolul integral)

INITIATIVE CULTURALE INDEPENDENTE

„Uneori, un film îți schimbă
felul în care respiri lumea”

Interviu cu Anca Păunescu, selecționer în cadrul One World Romania

Publicul One World Romania pare tot mai dispus să intre în dialog cu teme incomode și realități dificile. Reacțiile spectatorilor au arătat un interes real nu doar pentru cinema, ci și pentru înțelegerea lumii din perspective diferite. Ne bucură disponibilitatea de a pune întrebări și de a participa la discuții, atât pe teme locale, cât și globale. Dincolo de asta, rămâne experiența colectivă a cinematografului: faptul că stăm împreună într-o sală, privind aceleași imagini și confruntându-ne cu aceleași întrebări. Într-o lume tot mai fragmentată și polarizată, și asta devine o formă de rezistență.

| Autor: DANIEL SUR |

Anca Păunescu activează de peste nouă ani în ecosistemul festivalier european și s-a implicat intens în selecția de filme documentare, curatoriat și consultanță creativă pentru programe speciale în cadrul mai multor festivaluri europene. În curatoriatul pentru One World Romania, unde colaborează îndeaproape cu Andrei Tănăsescu, contribuie la configurarea unui program care aduce în fața publicului teme urgente ale lumii contemporane, la intersecția dintre cinema, realități sociale și dezbatere publică.

INITIATIVE CULTURALE INDEPENDENTE

„Un județ fără cultură devine
doar o adresă pe hartă”

Interviu cu Nausica Mircea, managerul Centrului Cultural Vrancea

Mi-aș dori să se spună că am oprit extincția ultimilor meșteri populari din Vrancea, oferindu-le nu doar premii, ci ucenici care să ducă tradiția mai departe. Mi-aș dori salvarea elementelor identitare (costumul popular, tehnica dogăritului, chimirul) de la kitsch sau de la uitarea în podurile caselor. Ca mentalitatea despre cultură să se schimbe. Trecerea de la ideea de „spectacol la căminul cultural” la conceptul de eveniment cultural de ținută, care atrage public din toată țara. Trebuie ca Centrul Cultural să se transforme dintr-o instituție închisă într-un hub vibrant, unde tinerii vin cu plăcere pentru că se simt reprezentați și ascultați.

| Autor: DANIEL SUR |

Nausica Mircea este cunoscută publicului din Vrancea ca designer vestimentar, dar și pentru implicarea sa în viața culturală și politică. Parcursul ei spre conducerea uneia dintre cele mai importante instituții culturale ale județului este, în sine, o poveste neconvențională.

ARTE

„În timpul scrierii romanului,
mă așteptam să am mulți hateri,
în special din sfera conservatoare”

Interviu cu Andrei Gogu, autorul romanului „Tatăl meu care ești pe pământ”

Documentarea unei cărți de 526 de pagini presupune zeci de fișiere cu notițe, cărți de ficțiune și non-ficțiune, amintiri proprii, povești și fraze auzite de la alții, fișe de personaje și vocile acestora, cu vocabular, sintaxă și ticuri diferite. Ca să rețină imensitatea de detalii din sute de pagini legate între ele prin mii de conexiuni, creierul meu a sacrificat memoria de scurtă durată. Am devenit uituc și defazat, neadaptat la realitatea imediată pentru că trăiam continuu în cea din roman. 

| Autor: CORINA TARAȘ-LUNGU |

Andrei Gogu este cunoscut mai ales pentru romanul său de debut, „Tatăl meu care ești pe pământ” (2025), publicat la editura Litera. S-a născut în 1995 și are formare filologică, fiind absolvent al Facultății de Litere din cadrul Universității din București. Este, de asemenea, profesor de Limba română și Engleză la liceu. Înainte de roman, a publicat proză scurtă în reviste literare precum Revista de Povestiri și Revista Familia.

Cu „Tatăl meu care ești pe pământ” a câștigat Premiul Festivalului Primului Roman de la Chambéry, Premiul Tânărul Prozator al anului 2025, Premiul Book to screen și Premiul de debut al revistei Observator cultural.Femeia în galben nu știe că există. Sau dacă știe, nu-i pasă — ceea ce, editorial vorbind, e mai interesant. 

ARTE

Femeia în galben nu știe că există. Sau dacă știe, nu-i pasă — ceea ce, editorial vorbind, e mai interesant. 

| Autor: FLAVIAN SAVESCU |

Fotograful Bogdan Negoiță – dincolo de riscurile artistice ale fotografiei de călătorie

Între drona de la cincizeci de metri și privirea de la doi metri, Bogdan Negoiță își construiește practica fotografică. Nu am să spun că una e mai bună decât cealaltă — ar fi fals și inutil. Dar diferența dintre ele — ce implică fiecare, ce riscă fiecare, ce eludează fiecare — e exact locul de unde ar trebui să înceapă orice conversație serioasă despre fotografia românească de călătorie. Până acum, conversația asta nu a existat.

ARTE

Concluziile filmului „Cazul Samca”: „Hărțuirea în școli este, din păcate, o temă universală”

Dialog cu George Gänæaard și Horia Cucută, regizorii și scenariștii filmului

Am avut ceva dificultăți pe partea de PR. A trebuit să ne facem singuri promovare și am întâmpinat diferite reacții. Dacă Clasat se adresa unui public, să zicem, mai elevat, Cazul Samca se adresează mai multor categorii de public, fiind ceva mai comercial. Am primit foarte multe mesaje în online. Mulți copii de 12 ani ne scriau că vor să meargă la film, dar nu îi lasă mama. Printre mesaje, unii ne povesteau amintirile lor legate de bullying și ne vorbeau de scene în care s-au regăsit. Noi, făcând parte din echipă, suntem bucuroși că proiectul ne-a reușit. Pentru public, însă, e o altfel de experiență, deoarece el trăiește povestea și, prin ea, unii spectatori revizitează realitățile lor anterioare.

| Autor: CORINA TARAȘ LUNGU |

George Gänæaard și Horia Cucută au co-regizat cinci scurtmetraje, care au avut peste 120 de selecții în numeroase țări și au câștigat împreună 19 premii în țări precum Statele Unite ale Americii, Spania, România, Grecia, Iran sau Polonia. 
Clasat (2024) este lungmetrajul lor de debut. Filmul a fost desemnat „Cel mai bun film românesc” din secțiunea „Zilele Filmului Românesc”, la TIFF, ediția 2024. Recent, „Clasat” a primit 5 nominalizări la Premiile Gopo, printre care și cele pentru cel mai bun film de debut, respectiv pentru cel mai bun scenariu.
Cazul Samca (2026) este cea mai nouă producție a lor, remarcându-se ca primul film de tip fake true-crime și thriller psihologic românesc.

ARTE

Marea artă a miniaturilor [postmoderniste]

CLOVA Miniature Art Fair a demonstrat că dimensiunea mică poate conține idei mari și că un târg de artă poate funcționa ca un argument — pentru accesibilitate, pentru diversitate și pentru ideea că a colecționa artă nu este un privilegiu rezervat câtorva.

ARTE

„Preferăm să publicăm texte
pe care le considerăm demne
de o cultură care se respectă”

Interviu cu Nicolae Prelipceanu, redactor-șef Viața Românească

Mi-ar rămâne speranța că nu voi fi ultimul, cel care închide ușa revistei Viața Românească, pe care am încercat să o țin deschisă vreo 20 din cei 120 de ani ai revistei. Deschisă valorilor noi și vechi, desigur, nu tuturor veleitarilor. Nu de alta, dar asta cred că era „misiunea sau rolul unei reviste de cultură”. Mă voi fi înșelat, poate, nu o dată, dar cine nu se înșală niciodată să ridice piatra.

| Autor: NICU ILIE |

De la începuturile sale din 1906, Viața Românească a fost mai mult decât o revistă: a fost un laborator de idei, un spațiu de formare intelectuală și un reper al culturii române. Într‑un secol marcat de războaie, dictaturi și tranziții, revista a supraviețuit tuturor. 

Nota autorului: 
De aproape zece ani sunt parte din echipa revistei Viața Românească,
ca webmaster al site‑ului revistei. O aniversare de 120 de ani – performanță
rară într‑un spațiu cultural obișnuit cu efemerul – are o greutate reală.
De aceea am ales să depășesc reținerea firească
de a intervieva prieteni și colaboratori apropiați.

ARTE

Geografia fragilității: între
cartografiere lucidă și tentația unei teorii totale

| Autor: ADRIANLEONARD MOCIULSCHI |

Recent apărut la Editura Trei, în 2026, noul volum al Alinei Necșulescu confirmă una dintre cele mai articulate și recognoscibile voci ale reflecției psihanalitice contemporane din România. După „Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire” (2024), carte care a impus deja un registru personal centrat pe tensiunea dintre afect și reflecție, autoarea revine cu „O geografie a fragilității”, un proiect mai amplu și mai ambițios.  Cu o scriitură sigură, situată între rigoare conceptuală și finețe stilistică, Alina Necșulescu continuă să facă ceea ce puțini autori reușesc: să scoată psihanaliza din izolare disciplinară și să o transforme într-un limbaj cultural viu, capabil să interogheze direct experiența contemporană.

STUDII ȘI CERCETĂRI

Maneaua – discurs central
în mainstreamul românesc

ȘTEFAN TUDOR BACIU

Migrarea manelei de la periferie la centru este posibilă într-un cadru social în care obiectul artistic are o relevanță ideologică: infracționalitatea ascunde, de fapt, drama și confuzia perioadei de tranziție. De asemenea, această mutație are la bază lupta dintre două „câmpuri culturale” racordate la același climat social: „câmpurile culturale sunt spaţii autonome, unde luptele pentru recunoaştere reprezintă o dimensiune fundamentală a vieţii sociale, având ca miză acumularea unei forme particulare de capital – capitalul simbolic –, pe care îl formează onoarea în sens de reputaţie, de prestigiu”

În articolul de față, mă raportez la manea ca la un discurs cultural central, ai căror producători, acumulând „capital simbolic” și economic, o dirijează spre genuri pop de sinteză: trapaneaua, dar și alte experimente din zona hip-hop, majoritatea dintre ele strângând un public numeros, sponsori și generând venituri semnificative. Explicând atât mijloacele de popularizare, cât și schimbarea scenei de performare a manelei – festivaluri de muzică urbană, concerte de rock, săli „simbolice” de spectacol –, voi demonstra modul în care forma se supune acestor factori, analizând succint două dintre cele mai populare trapanele din ultimii trei ani.

(articolul integral)

STUDII ȘI CERCETĂRI

Decalogul strategului de succes
(III)

IULIA MOISE

Totul este strategic sau de importanță strategică astăzi: obiective și decizii, parteneriate, management, analiza și tot așa mai departe. Oricine are nevoie de o strategie, căci strategia există acum în tot și în toate, de la război, la politică, afaceri și în toate contextele vieții sociale, de la nivelul statal, la cel organizațional (instituții sau corporații), până la cel individal (problemele de zi cu zi). Și totuși, deși vorbim cu toții despre strategie, este dificil să explicăm în termeni simpli, ce este strategia.

#6.  Strategia nu este întotdeauna un demers pe deplin rațional

Dimpotrivă, ea reprezintă un proces complex, în care percepțiile, emoțiile, intuițiile, constrângerile instituționale și experiențele personale ale liderilor exercită o influență decisivă. (articolul integral)

#7.  Practica strategiei diferă de teoria strategică

Strategul nu este un teoretician, ci un om al acțiunii, iar acțiunea nu se supune niciodată teoriei, ci o testează, o deformează, o forțează să se reconfigureze sau o abandonează fără remușcare atunci când realitatea o depășește. (articolul integral)