Cultura 661

SOCIETATE

Despre digitalizarea prost făcută

| Autor: NICU ILIE |

ANAF are propriul portal și, cel puțin pentru moment, nu varsă datele în noua platformă. Primăriile (taxe locale) au propriile aplicații. Ministerele, unele dintre ele, la fel. Nici nu mai iau în calcul că procedurile interne din aplicații sunt rău făcute, fără nicio preocupare pentru Experiența Utilizatorilor, fără automatizări; sunt redundate, consumatoare de timp și, în multe puncte, obscure. În altele pur și simplu absurde

Deși 99% dintre cei care emit facturi folosesc doar 5-10 UM-uri, lista include sute, întreg repertoriul standardizat din UE. Unele dintre ele cu o sonoritate comică ce nu trebuie explicată: „cadă cu capac”, „halbă lichidă pe oră” (și „halbă uscată”!), „livră teoretică”, „parte pe miliard”, „kilogram pe centimetru pătrat absolut”, „radian reciproc”, „mol de cubiv la suma de putere a numerelor stoechiometrice” sau absolut superbul „livră pe picior”… Și mai am zeci de asemenea exemple. Ce sunt astea? Unități de măsură pentru RoFactura. Cine are nevoie de ele? Nimeni sau mai nimeni. De ce nu sunt ele așezate într-un modul separat, accesibil celor cu nevoi speciale? Iar formularul de bază să includă doar uzualele „bucată”, „kilogram”, „exemplar”, „zi” sau „lună”? Nu văd niciun motiv, dar nici n-o să scriu că „din prostie”.

SOCIETATE

Replica avocatului Lidia Chiran și
punctele de vedere ale celor invocați

În urma publicării articolului Cum a reușit Ministerul Culturii să declanșeze o alertă europeană de încălcare a libertății presei și cum escaladează sistematic un conflict cu spațiul public românesc, am primit o replică transmisă de avocat Lidia Chiran.

Întrucât respectăm instituția dreptului ca replică, pe care în general îl considerăm o modalitate de a întregi contextul informațiilor, am decis să publicăm textul primit fără a mai ridica semne de întrebare legate de oportunitatea sau pertinența afirmațiilor conținute de acesta și lăsând ca ele să fie judecate de cititori.

Totuși, am considerat necesar să solicităm un punct de vedere persoanelor pe care avocat Lidia Chiran le invocă în argumentația sa.

„Cu privire la poziția instituției, precizăm că MC-UMP nu dorește să comenteze afirmațiile vădit false ale unei persoane fizice care nu are nicio calitate oficială în cadrul acestei structuri. Ne rezervăm, însă, dreptul de a sesiza Baroul București de îndată ce vom observa încălcări ale deontologiei profesionale de către dna avocat.” – Ministerul Culturii – Unitatea de Management a Proiectului

„Doamna avocat răspândește cu rea credință informații false și defăimătoare despre Cultura la dubă, chiar și după ce specialiștii Ministerului Culturii au confirmat că informațiile prezentate de Cultura la dubă au fost adevărate, iar patrimoniul din containere urmează să fie mutat.” – Alexandra Tănăsescu – Cultura la dubă

SOCIETATE

Ada Hausvater, final de mandat la Timișoara, înainte de startul la București

| Autor: CARMEN CORBU |

„Echipa Teatrului Național din Timișoara îi mulțumește Adei Hausvater și îi rămâne alături, cu deplină încredere! Totodată, îi felicităm pe colegii noștri de la Teatrul Național din București pentru noua pagină a istoriei TNB, o pagină care – așa cum o dovedește Teatrul Național din Timișoara – are absolut toate premisele succesului alături de noul lor manager.”

Potrivit proiectul de management cu care a câștigat concursul pentru Naționalul din București, rezultatele anticipate pentru finalul mandatului său „vizează ca imaginea TNB să reflecte: (1) excelența repertoriului; (2) excelența trupei de actori; (3) creşterea educației estetice în rândul publicului; (4) teatrul ca loc de întâlnire culturală.” (Documentul poate fi consultat integral la adresa  https://www.cultura.ro/wp-content/uploads/2026/04/TNB-1.pdf

SOCIETATE

Biserica Artificială și Algoritmică

| Autor: GIORGE ROMAN |

De ce ar vrea un miliardar tech să finanțeze suveranismul? Pentru că suveranismul slăbește statele. Un grup de 27 de țări mici și certate e mult mai ușor de manipulat și exploatat decât un bloc unit ca Uniunea Europeană. UE este singura structură suficient de mare care poate impune reguli precum GDPR sau Digital Services Act.

România e în bătaia vântului, pierdută într-o gâlceavă perpetuă pe buget, unde miza supremă e cât mai ajunge la rețeaua clientelară „Ciuma Roșie”. Când prioritatea e să hrănești tovarășii înfipți prin instituții, cine să mai aibă timp de protecția datelor sau de siguranța digitală? E greu să vorbești de algoritmi și manipulare psihologică unor oameni care se luptă cu foamea-n gât pentru câteva milioane de la stat.

TEME ÎN DEZBATERE

O perspectivă diplomatică
asupra războiului din Iran

În timp ce tensiunile cresc, iar direcția conflictului rămâne incertă, comunitatea internațională privește cu îngrijorare extinderea violențelor către statele din Golf și deteriorarea rapidă a situației umanitare. În acest context volatil, încercăm să înțelegem cum se vede conflictul din interiorul regiunii, ce mize și obiective se află în spatele deciziilor militare și diplomatice și ce perspective există pentru dezamorsarea crizei.

George Cristian Maior, Ambasadorul României în Regatul Hașemit al Iordaniei
și Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al României în Republica Yemen,
fost ambasador al României în Statele Unite ale Americii

| Interviu realizat de NICU ILIE |

„În aprecierea americană, în gândirea sa strategică, un Iran posedând capabilități nucleare și capabilități balistice sporite este o amenințare regională, dar și una cu relevanță globală. De asemenea, într-o analiză mai profundă, un regim teocratic deținând arme nucleare dă o cu totul altă dimensiune acestei amenințări. Această combinație dintre teocrație și elementul nuclear este mult mai complexă și sensibilă. Pentru că un asemenea regim teocratic are posibile impulsuri de excepționalism ideologic, dincolo de raționalitatea prezumată ca regulă în comportamentul extern al oricărui stat. Mă refer la o agravare în relație cu însăși teza clasică a descurajării nucleare, care, până acum, s-a menținut totuși la un nivel de stabilitate strategică globală.”

CIFRE CU SUBIECT ȘI PREDICAT

Instituțiile de cultură comasate de Primăria București + observații + concluzii

| Autor: NICU ILIE |

O și mai pertinentă reorganizare ar fi vizat creșterea ponderii funcțiilor artistice, culturale și de cercetare din cadrul acestor instituții, astfel încât ele să poată genera un număr mai mare de proiecte și programe, adresate unui număr mai mare de bucureșteni. Reducerea de 800 de mii de euro este mică la un oraș de talia Bucureștiului, iar suma putea fi redistribuită pentru dezvoltarea ofertei culturale, fie prin crearea de locuri de muncă, fie prin parteneriate public-privat.

Comparate cu instituțiile din mediul privat și asociativ, instituțiile culturale din subordinea statului au un dezechilibru net în defavoarea funcțiilor artistice. Dacă în cazul instituțiilor independente, ponderea funcțiilor administrative și tehnice este de 5-33%, în cazul instituțiilor dependente de administrație depășește în toate cazurile 50% și ajunge până 75%, ceea ce nu poate fi în interesul bunei activități.

CIFRE CU SUBIECT ȘI PREDICAT

Ce își doresc tinerii din România?
Sondaj Inscop Research

| Autor: NICU ILIE |

În timp ce tinerii din întreaga lume redefinesc relația cu munca și succesul, tinerii români scot în evidență o presiune financiară și o neîncredere instituțională mult mai accentuate decât în alte state europene sau la nivel global.

Dacă la nivel global „fluiditatea carierei” și schimbarea angajatorului sunt strategiile preferate pentru a obține stabilitate, pentru tinerii din România soluția rămâne, într-o proporție alarmantă, migrația. Aproximativ 27,6% dintre respondenți intenționează să plece din țară în următorul an. Sistemul educațional reprezintă un alt punct de divergență majoră. Dacă în SUA sau Europa de Vest scepticismul față de educația superioară este legat de rentabilitatea investiției și costul taxelor, în România problema este una de calitate percepută.

CÂMPURI DE EXPERTIZĂ

Mulțumesc, domnule ministru Liviu Maior!

| Autor: REMUS PRICOPIE |

În astfel de momente, dincolo de formulele obișnuite de omagiere, rămâne o obligație simplă și profundă: aceea de a recunoaște. De a spune, limpede și fără rezerve, că fundamentul a ceea ce avem astăzi în sistemul de educație a fost în mare măsură construit și cimentat de Liviu Maior.

Moartea lui Liviu Maior închide, din păcate, un capitol esențial din istoria recentă a educației românești. A fost singurul ministru al Educației, din ultimii 36 de ani, care a avut nu doar șansa, ci și răbdarea și consistența de a începe și a duce până la capăt un mandat complet de patru ani (1992-1996). Într-un timp al incertitudinii, al experimentelor instituționale și al tentațiilor de improvizație, această continuitate a însemnat mai mult decât o simplă performanță administrativă: a însemnat construcție.

CÂMPURI DE EXPERTIZĂ

Etica imaginii generate cu AI

| Autor: FLAVIAN SAVESCU |

Cercetări recente din psihologia percepției (Kühne et al., 2023) arată că experiența estetică este influențată de conștientizarea originii umane a operei: lucrările atribuite inteligenței artificiale sunt evaluate mai puțin pozitiv, chiar și atunci când sunt vizual identice cu cele realizate de artiști umani. Ceea ce indică această constatare nu este o prejudecată primitivă, ci o intuiție esențială — imperfecțiunea, ezitarea și intenția personală conferă artei o încărcătură etică și emoțională pe care algoritmii, oricât de performanți, nu o pot reproduce autentic

Cine semnează? Criza autoratului în era algoritmică
Artistul nu mai trasează forma — el configurează posibilul. Philip Galanter numește acest teritoriu o estetică a delegării: artistul devine curator al unui proces, arhitect al unei logici vizuale, dar nu neapărat autor al fiecărui rezultat. Lev Manovich descrie această transformare drept algorithmic turn — momentul în care artistul devine designer de sisteme și de reguli, mai mult decât creator de obiecte vizuale.
„Théâtre D’Opéra Spatial” — imaginea câștigătoare la secțiunea Digital Arts a târgului de stat din Colorado, în 2022 — a fost generată cu Midjourney, printr-un proces care a implicat, conform autorului Jason M. Allen, sute de prompturi succesive și o selecție atentă a rezultatului final. Juriul nu știa. Reacțiile au polarizat scena artei internaționale: impostură sau legitimă inovație? Disputa rămâne deschisă, dar miza ei reală nu se află în verdictul juridic — ci în întrebarea pe care cazul o expune fără menajamente: cine semnează o imagine pe care n-a văzut-o înainte de a o genera?

CÂMPURI DE EXPERTIZĂ

Despre hărțuirea sexuală

| Autor: IULIA MOTOC |

Nu mai spune „e doar o glumă”. Dacă victima se simte umilită sau intimidată, este hărțuire.

Susține, nu judeca. „Victim blaming-ul” (vinovăția victimei) este motivul principal pentru care agresorii rămân în libertate.

Cere ajutor. Dacă treci prin asta, contactează organizații precum Centrul FILIA sau sună la liniile de urgență dedicate. Vestea bună? Legislația se schimbă. Recent (martie 2026), s-au făcut pași importanți pentru ca hărțuirea să fie pedepsită penal indiferent dacă există sau nu o relație de muncă între agresor și victimă. Este un semnal clar: hărțuirea stradală sau online nu mai poate fi ignorată.

Noua lege elimină una dintre cele mai mari portițe prin care agresorii scăpau nepedepsiți în România. Până de curând, Codul Penal condiționa hărțuirea sexuală de existența unei relații de muncă sau a unei poziții de autoritate (profesor-student, șef-angajat). Iată ce înseamnă, concret, noile modificări și de ce sunt un pas uriaș înainte:
1. Extinderea definiției: Din birou, direct în spațiul public
2. Recunoașterea Hărțuirii Online
3. Hărțuirea Stradală: De la amendă contravențională la dosar penal
4. Eliminarea condiției „Relației de Putere”

PERSPECTIVE

REMUS IOAN ȘTEFUREAC

O tradiție: Criza guvernului de coaliție

Putem spune că particularitățile României – regim democratic cu sistem multipartid, fragmentare maximă în interiorul coaliției (patru partide), formațiuni politice care reprezintă segmente din societate complet diferite, deci au priorități diferite – sunt ingredientele perfecte pentru crize politice prelungite și instabilitate cronică. (articolul integral)

DANIEL SUR

Conflictul din Iran și efectele sale asupra pieței globale a artei

Rapoartele recente din piață arată că, în astfel de situații, colecționarii își ajustează strategiile. Interesul pentru lucrări experimentale scade, în timp ce atenția se mută către artiști deja consacrați, cu o istorie solidă pe piața artei, validați de prezența constantă în colecții muzeale și în licitațiile internaționale. (articolul integral)

Jürgen Habermas a murit, dar lecțiile despre adevăr și dialog în lumea digitală sunt tot mai actuale

Într-un context în care spațiul public riscă să devină o arenă a strigătului și a dominației emoționale, ideile lui Habermas ne oferă un cadru pentru a înțelege cum putem transforma dezbaterea în proces rațional și cum putem reconstrui un spațiu comun care să fie, în fapt, locul adevărului împărtășit. (articolul integral)

Dialog cu artiștii sloveni Maša Gala și Klemen Brun

Maša Gala  este o artistă vizuală activă în domeniile picturii, instalației, graficii și fotografiei și este manager de proiect în cadrul Art Circle International, coordonând programele și rezidențele artistice internaționale și facilitând dialogul intercultural între artiști. Klemen Brun este cunoscut pentru lucrări de mari dimensiuni care combină gestualitatea picturală, culoarea intensă și abordări experimentale ale figurii umane și este director artistic și coordonator al proiectelor Art Circle International. (articolul integral)

ADRIAN LEONARD MOCIULSCHI

Premiul ca Ritual al Umanității: De la Ghilgameș la Blockchain

Pentru mulți creatori, premiul devine un stimul vital: îți spune că munca ta nu s‑a pierdut în tăcere, că a întâlnit un public, un juriu, o comunitate. Acest tip de validare nu este doar un gest administrativ; e o formă de apartenență. Premiul pare a spune: „recunoaștem ceea ce ai oferit lumii”. De aceea, pentru artiști, compozitori, scriitori, inventatori, premiul devine uneori un motor interior, o legitimare a efortului într‑o lume care se mișcă repede și uită la fel de repede. (articolul integral)

Apologia muzicii noi în Era AI: De ce pasiunea nu cere diplome, ci cunoaștere

Creatorul contemporan care stă în fața laptopului, cu o placă de sunet, un microfon și un plugin de orchestrație, se află exact în poziția în care erau cândva cei care scriau la lumina lumânării: singur în fața posibilului, responsabil în fața propriei imaginații. (articolul integral)

Alfabetizarea financiară a devenit esențială într-o lume digitalizată și expusă la riscuri sistemice

În fond, totul se reduce la un lucru simplu: prosperitatea devine reală atunci când instituțiile, oamenii și noile generații trasează aceeași direcție — una în care educația financiară, dialogul academic și cultura tehnologică se întâlnesc nu ca inițiative separate, ci ca părți ale aceluiași impuls de maturizare. (articolul integral)

CORINA OZON

Foamea de povești. Atelierul narativ al memoriei

Oamenii nu vor doar să-și spună poveștile, ci să le lase mai departe. Există acea dorință să existe un martor și, implicit, o continuitate. Aici intervine tensiunea despre care vorbesc mulți teoreticieni ai memoriei: diferența dintre experiență și transmitere. Când o poveste este spusă, ea capătă un alt statut. Nu mai aparține doar celui care a trăit-o. Devine parte dintr-o memorie împărtășită, uneori reinterpretată, alteori simplificată, uneori chiar contestată. (articolul integral)

INITIATIVE CULTURALE INDEPENDENTE

„Avem nevoie de ceva care să ne zgândăre emoțiile, să ne stârnească senzațiile,
să ne provoace, să ne dea de gândit.”

Interviu cu  Cosmin Perța, unul dintre inițiatorii proiectului SwordS

| Autor: DANIEL SUR |

A fost și este un punct de interferență artistică, tocmai pentru că este o construcție care îmbină poezie cu muzică, cu artă video, cu teatru. Am avut mereu public din toate zonele și în timp s-a creat un nucleu, un public fidel să-i spunem, care e mereu completat de oameni noi și asta mă bucură cel mai tare, că SwordS nu se limitează la un „public captiv”, ci ajunge în zone neașteptate și uneori improbabile de unde vin oameni pe care sper să-i convingem și fidelizăm.

De la primele ediții și până la sezonul 4, SwordS a crescut constant, devenind un punct de referință pe scena literară și culturală independentă din București. Pe lângă seri regulate, proiectul include și festivaluri și showcase-uri speciale, care aduc împreună autori, actori, muzicieni și artiști vizuali, creând un spațiu interactiv, captivant și inovator.
Evenimentele au loc în principal la Club Control din București, oferind artiștilor o platformă pentru expresie și publicului o experiență autentică.

ARTE

„ORHAN: „O imagine-manifest nu doar arată,
ci condamnă, pune întrebări și implică privitorul în povestea pe care încerc să o spun”

| Autor: DANIEL SUR |

„Eu cred că street art-ul poate fi un instrument de conștientizare civică pentru că ajunge direct la oameni în oraș, nu doar în galerii sau online. Mesajele mele urmăresc să îi facă pe oameni să observe probleme sociale și să discute despre ele. În România, publicul vede street art-ul mai mult ca pe un desen frumos sau o formă de decor, dar cred că, treptat, percepția se schimbă și oamenii încep să îl vadă și ca pe un mesaj social.”

În perioada 2024–2025, Orhan a realizat numeroase intervenții urbane tematice, în care simbolul mâinii însângerate și alte imagini-manifest au circulat intens pe străzi și online, abordând violența, complicitatea și problemele sociale ale orașului. Anonimatul său îi permite să păstreze independența vocilor sale, iar colaborările extind dialogul vizual și tematic. În linia artiștilor urbani internaționali precum Banksy, Shepard Fairey sau JR, Orhan e distinge prin accentul pe responsabilitatea socială și intervenția civică, transformând imaginea într-un manifest vizual care provoacă reflecție și implică privitorul.

ARTE

DRAFT pentru o retrospectivă comună.
Lia și Dan Perjovschi la ARCUB

DRAFT pentru o retrospectivă comună
ARCUB – Hanul Gabroveni, București,
3 martie –26 iulie 2026.

| Autor: DANIEL SUR |

Publicul numeros a transformat vernisajul într-un moment mondeno-cultural de prim rang, cu conversații, priviri curioase și gesturi de recunoaștere între participanți. Lia și Dan Perjovschi au reușit să transforme spațiul ARCUB într-un loc viu, dinamic, plin de energie, umor și emoție. O retrospectivă comună care nu doar marchează istoria lor, ci și reamintește tuturor că arta poate fi simultan inteligentă, jucăușă și profundă.

Tururile ghidate susținute de artiști au creat un spectacol vizual și intelectual, iar cei prezenți au beneficiat de explicații directe și anecdote din arhiva vie a creatorilor. Se pare că tururile vor continua pe întreaga durată a expoziției.

ARTE

O Călătorie prin Bucureștiul de ieri

Cezar Petre Buiumaci
„Călătorie prin Bucureștiul de ieri”,
Editura „Cetatea de Scaun”.

| Autor: NICU ILIE |

Cartea-album reunește o selecție de cărți poștale ilustrate din perioada comunistă, completate de interviuri autentice cu oameni care au trăit, au muncit și au iubit acest oraș, într-o altă epocă a lui. Ilustratele, inițial instrumente de propagandă, devin astăzi documente istorice ale transformărilor urbane. Interviurile realizate în cadrul acestei cercetări au completat golurile lăsate de sursele documentare și au contribuit la recuperarea unui oraș dispărut. Deși uneori fragmentate sau filtrate prin memoria subiectivă, aceste mărturii oferă perspective autentice (NICU ILIE)

Aceste ilustrate sunt paradoxale: propagandistice în esența lor, ele devin azi mărturii, pentru că arată, indirect, ce s-a pierdut. Ele confirmă o realitate dublă – voința regimului de a construi o capitală «modernă», monumentală, modelată de ambiții totalitare, dar, mai ales, dispariția unui țesut urban viu, organic, care păstra istoria orașului vechi. – Cătălin D. Constantin.

STUDII ȘI CERCETĂRI

Decalogul strategului de succes
(I)

IULIA MOISE

Totul este strategic sau de importanță strategică astăzi: obiective și decizii, parteneriate, management, analiza și tot așa mai departe. Oricine are nevoie de o strategie, căci strategia există acum în tot și în toate, de la război, la politică, afaceri și în toate contextele vieții sociale, de la nivelul statal, la cel organizațional (instituții sau corporații), până la cel individal (problemele de zi cu zi). Și totuși, deși vorbim cu toții despre strategie, este dificil să explicăm în termeni simpli, ce este strategia.

Cuvânt introductiv

Nu există o definiție general acceptată a conceptului de strategie, care să descrie domeniul și să îi stabilească limitele clare, dar întotdeauna, în sfere distincte – militară, politică, de afaceri etc. – a existat un grad de convergență în jurul ideii că practica optimă, în materie de strategie, ar viza elaborarea unor scenarii obligatorii privind ghidarea unei situații în evoluție către scopul dorit. (articolul integral)

#1. Strategia se subordonează politicii

Astfel, politica și strategia nu trebuie niciodată disociate: o politică incapabilă să definească obiective coerente va genera o strategie fragilă, iar o strategie care nu se raportează direct la un nucleu politic legitim va conduce, în cele din urmă, la eșec strategic. (articolul integral)

#2. Este dificil să concepi o strategie în lipsa unui adversar

Atunci când nu există un adversar (competitor), nu este nevoie de strategie. El este componenta constitutivă a logicii înseși a strategiei. Fără un altul capabil să conteste, să contracareze sau să limiteze acțiunea proprie, calculul strategic se golește de conținut, iar strategia devine simplă planificare — un exercițiu de alocare a resurselor lipsit de dimensiunea sa definitorie: interacțiunea cu o voință opusă care gândește, anticipează și răspunde. (articolul integral)