Am citit azi de dimineață versuri din „Zdreanță”. Nu, nu fac o teză despre Arghezi. A fost pentru înrolarea în noul portal guvernamental ROePAS, care promite că va crea un punct unic de acces digital pentru toate instituțiile și serviciile guvernamentale. „Înrolarea”, care durează câteva minute, include și date biometrice, printre care o probă de voce pe un text dat. Mie mi-a picat „Zdreanță”. Probabil Autoritatea Digitală voia și o probă când mă bufnește râsul. Acum o are. Până la urmă, și râsul e printre datele biometrice…
Depășind momentul, ROePAS promite același lucru pe care îl promitea și Ghișeul.ro – o singură platformă pentru toate serviciile digitale. Ca și în cazul Ghișeul, nici ROePAS nu include prea multe instituții. Ele urmează să se înroleze. La acest pas se blocase și Ghișeul…
Cert e că promisiunea „o singură aplicație” e și nu e. De fapt, înregistrarea pe noua platformă nu se face direct, ci prin intermediul unei alte aplicații, ROeID. Deci, nu e chiar „o singură aplicație”.
Digitalizarea merge cu mari hopuri și destul de absurd. Am card electronic, recent eliberat. Mi-au fost colectate atunci tot felul de date biometrice. Nu înțeleg de ce toate ar fi necesare, nicăieri nu se explică, dar, trecem peste asta. De ce platforma nouă nu preia aceste date? Dacă e unică, ar trebui să le aibă deja, nu? Adresa mea de mail și telefonul se află deja în zeci de baze de date administrative. E tot ce le trebuie pentru o autentificare în 3 pași. În plus, CEI include semnătură electronică. De ce ROeID nu integrează pur și simplu semnătura la deschiderea contului? Același sistem are acces și la datele bancare, inclusiv cele de identificare biometrică din aplicațiile multor bănci. De ce verificarea nu se face prin oricare dintre acestea? De ce trebuie, de fiecare dată, s-o iei de la început?
Eu sunt un entuziast al digitalizării. Dar nu îmi imaginez cât de dificil și de frustrant este pentru cei care nu sunt entuziaști și care sunt siliți să folosească platformele guvernamentale și administrative. Aud despre tot felul de abuzuri inimaginabile ale funcționarilor de la diferite ghișee. Pentru că noile CEI nu au adresa printată pe card, unii sunt trimiși la ANAF să-și scoată certificate de evidență fiscală cu adresa. Dar CEI conține deja adresa, în format electronic, validată de Evidența Populației. De ce nu sunt instruiți să genereze PDF-ul cu datele necesare?
În altă ordine de idei, prin eMag sau alte marketplace-uri poți cumpăra din sute de magazine, folosind unul și același cont. Dacă nu ai, ți-l faci fără nicio bătaie de cap. Dar statul nu are – poate ROePAS să devină așa ceva – un punct unic de acces.
ANAF are propriul portal și, cel puțin pentru moment, nu varsă datele în noua platformă. Primăriile (taxe locale) au propriile aplicații. Ministerele, unele dintre ele, la fel. Nici nu mai iau în calcul că procedurile interne din aplicații sunt rău făcute, fără nicio preocupare pentru Experiența Utilizatorilor, fără automatizări; sunt redundate, consumatoare de timp și, în multe puncte, obscure. În altele pur și simplu absurde.
De exemplu, la RoFactura (unde, apropo, e o platformă diferită de ANAF, cu înregistrare și log-in proprii) selecția unităților de măsură este de un ridicol absolut. Deși 99% dintre cei care emit facturi folosesc doar 5-10 UM-uri, lista include sute, întreg repertoriul standardizat din UE. Unele dintre ele cu o sonoritate comică ce nu trebuie explicată: „cadă cu capac”, „halbă lichidă pe oră” (și „halbă uscată”!), „livră teoretică”, „parte pe miliard”, „kilogram pe centimetru pătrat absolut”, „radian reciproc”, „mol de cubiv la suma de putere a numerelor stoechiometrice” sau absolut superbul „livră pe picior”… Și mai am zeci de asemenea exemple. Ce sunt astea? Unități de măsură pentru RoFactura. Cine are nevoie de ele? Nimeni sau mai nimeni. De ce nu sunt ele așezate într-un modul separat, accesibil celor cu nevoi speciale? Iar formularul de bază să includă doar uzualele „bucată”, „kilogram”, „exemplar”, „zi” sau „lună”? Nu văd niciun motiv, dar nici n-o să scriu că „din prostie”.
Și nu e doar asta. Orice platformă folosești, ajungi în momente când fie e obscură, fie e absurdă, fie te pune să repeți ca un idiot mereu și mereu aceleași lucruri (deja existente în sistem), fie e incompletă și tot trebuie să te duci la un sediu undeva.
Iar situația e extrem de tristă (dincolo de faptul că adesea e comică). Instituțiile și, cu atât mai mult, prezența lor online ar trebui să fie suportive cu utilizatorii/cetățeni, să stimuleze autoconformarea, să ofere căi și mecanisme prin care, cu ușurință, fiecare să-și exercite obligațiile legale și să poată beneficia în timp util de drepturile legale pe care le are. Cât privește AI-urile care ar trebui să te ajute să te descurci, ele sunt lansate fără a fi special antrenate pentru acest scop. Practic, fără o cunoaștere elementară a domeniului în care ar trebui să dea sfaturi și să ofere „îndrumare”. Definitorie este experiența cu Ana, AI-ul ANAF, care tot ce știe să facă este să dea link-uri spre documente PDF pe care le poți accesa singur, fără să ai nevoie de un AI pentru asta.
Deci: ROeID/ROePAS, eGuvernare, SPV, RO e-factura, RO e-Transport, RO e-TVA, Ghișeul.ro, SEAP/SICAP, PCUe („Portalul de contact unic electronic” – sic!), SAET, Revisal/Reges, Hub MAI, PIAS (asigurări de sănătate), PatrimVen (tot ANAF), Aici.gov.ro, Just.ro, ONRC. Toate acestea sunt portaluri guvernamentale active. Plus Fara-hartie.gov.ro, platformă unică pentru plângeri și sesizări, dar care este dublată de zeci de alte formulare specifice, de la MAI la Inspecția Muncii, Protecția Consumatorului etc etc. Îl uitasem, în lista portalurilor, pe cel al tribunalelor militare, care e complet separat de Just.ro. În fiecare dintre aceste platforme trebuie să te înregistrezi, dacă ai nevoie (în unele e obligatoriu pentru unele categorii profesionale). Dacă ai o firmă în domeniul transporturilor, practic ești nevoit sau oblicat să le verifici pe toate acestea. Și îmi dau seama că am uitat câteva platforme pentru fonduri și granturi, complet separate, cum e fonduri-cultura.ro.
Niciuna dintre platforme nu este conectată cu instituțiile europene, pentru care îți trebuie alte înrolări, verificări și conturi.
În fiecare dintre platforme/site-uri/aplicații trebuie să te loghezi cu regularitate. Fiecare are altă interfață, alte proceduri, altă „filosofie”, alte cerințe tehnice. Unele sunt disponibile doar pe mobil. Altele doar în anumite browsere. Șocante sunt cele care funcționează doar în versiuni vechi ale browserelor sau au nevoie de module java de mult timp ieșite din uz în lumea civilizată.
Totul e cârpit, adunat, înghesuit, improvizat.
Nici nu mai iau în discuție limba română pe care o folosesc. Din start, relația cu statul poate fi dificilă pentru un cetățean care nu are studii de drept și nu cunoaște detaliile specifice ale unor termeni și concepte. Efortul de conformare este unul intens și dificil. Dar – prin bunăvoința Parlamentului și a altor autori de legi și norme – formularele includ adesea construcții lexicale absurde, prost traduse din legislația europeană, fără a ține cont de semnificațiile naturale ale cuvintelor. Deci, pe lângă dificultatea naturală, gradul de efort crește și mai mult. La fel și gradul de absurd. De ex., ONRC are „proceduri de dizolvare a profesionistului”… Pont: nu e vorba despre dizolvarea cu acid sulfuric a bieților profesioniști, ci doar despre desființarea unor societăți comerciale.
Asta fără să mai iau în discuție gramatica, ortografia, lexicul și buna definire (unică și fără echivoc) a textelor de lege, normelor de aplicare, instrucțiunilor și formularelor generate de statul român. Și care, toate, se reflectă în formularistica online a interacțiunii cu fiecare dintre instituțiile statului și ale administrației publice; și cu toate acestea la un loc.
În acest moment, digitalizarea e un coșmar. Făcută de programatori care nu înțeleg nevoile reale ale utilizatorilor, la comanda și prin indicațiile unor funcționari publici care urăsc digitalizarea și, conștient sau inconștient, și-au făcut un scop din a o sabota. Plecată de le legislatori care nu înțeleg mai nimic din tot ce votează.
N-o să contest opinia generală, conform căreia corupția este o problemă majoră a României. Dar cred că diletantismul, lipsa de cunoaștere și incompetența sunt o și mai mare problemă.
- Instituțiile de cultură comasate de Primăria București + observații + concluzii - 2 aprilie 2026
- Despre digitalizarea prost făcută - 16 martie 2026
- Schimbare și schimbare - 2 martie 2026