Desemnarea unui candidat pentru funcția de prim-ministru ar trebui să se afle atât în litera, cât și în spiritul Constituției. Într-o democrație parlamentară – uneori cu accente semi-prezidențiale –, guvernarea nu poate fi rezultatul unei simple preferințe personale, ci trebuie să aibă o logică politică și instituțională inteligibilă pentru societate și asumată de Parlament.
Desigur, nu există o formulă „magică” prin care să poată fi identificat instantaneu cel mai potrivit nume pentru funcția de premier. Politica nu este matematică, ci negociere. Există însă ceva la fel de important: un model de gândire coerent, aplicat situației concrete, care să explice de ce o anumită variantă este considerată mai potrivită decât alta.
Iar acest lucru contează.
Oamenii nu vor doar să afle cine va fi premierul. Vor să înțeleagă de ce acel nume și nu altul. Care este logica politică, instituțională și constituțională din spatele deciziei?
În perioada formulei „Nicu și Marcel”, indiferent dacă unii agreau sau nu numele celor doi lideri, exista totuși o justificare clară: liderii principalelor două partide își asumau împreună guvernarea, într-o formulă de coaliție construită pe un echilibru politic de tip 50%–50%, până la alegeri. Exista o logică a reprezentării și a responsabilității împărțite.
La fel, și formula guvernamentală din 2025, construită în jurul lui Ilie Bolojan, a avut o logică politică explicită, prezentată public: ideea unei mari coaliții pro-europene și democratice, menită să asigure stabilitatea instituțională și să limiteze ascensiunea forțelor extremiste și pro-ruse. Dincolo de simpatii sau antipatii politice, exista o explicație coerentă privind arhitectura guvernării și obiectivul strategic urmărit.
Astăzi însă, după ruptura formulei convenite în iunie 2025 între PSD, PNL, USR, UDMR și grupul minorităților, întrebarea esențială este alta: care este logica pe baza căreia se construiește noul guvern?
Dacă vorbim despre un premier independent, cu autoritate profesională și credibilitate externă, atunci apar anumite criterii și, inevitabil, anumite nume. Dacă vorbim despre un lider politic, logica se schimbă: contează forța parlamentară, capacitatea de negociere, relația cu partidele și legitimitatea electorală. În mod firesc, vor rezulta alte profiluri și alte opțiuni.
Problema nu este, așadar, doar numele viitorului premier. Problema este dacă există un model clar de construcție politică și instituțională pe care cetățenii să îl poată înțelege, analiza și, eventual, accepta – chiar dacă nu sunt de acord cu toate detaliile.
Pentru că, în absența unei logici coerente și explicite, riscul este ca spațiul public să rămână în aceeași ceață politică în care pare să se afle de mai multe săptămâni: multe nume, multe zvonuri, multe negocieri, dar prea puțină claritate despre direcția reală a guvernării.
Rector al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA)
Bursier Fulbright New Century, Universitatea George Washington, D.C., SUA, 2007-2008
Fost ministru al Educației și Cercetării (2012-2014)
- Există un model clar pentru desemnarea viitorului premier? - 27 mai 2026
- Noul guvern – „de partea bună a istoriei” - 25 mai 2026
- De ce ne punem piedică singuri? - 21 mai 2026