Lipsa de respectabilitate a partidului AUR are rădăcini multiple.
Pentru cei care „au uitat” și se gândesc că este în regulă să avem acest partid la guvernare, cred că se impune o scurtă trecere în revistă a principalelor „valori” promovate de AUR:
– puternicul caracter antisemit al numeroaselor declarații și manifestări asociate partidului, inclusiv prin relativizarea Holocaustului și promovarea unor personaje și simboluri ale extremei drepte;
– reînvierea legionarismului, camuflat sub etichete precum „patriotism”, „naționalism”, „credințe strămoșești” etc.;
– huliganismul politic – ceea ce am văzut ieri în Piața Victoriei este numai un exemplu dintr-o serie lungă de violențe verbale și fizice;
– atacarea sistematică a instituțiilor statului și ale societății democratice – Parlament, Președinție, Guvern, CCR, BNR, CNA, ambasadele României în străinătate, universități, instituții mass-media, organizații neguvernamentale etc.;
– încercarea de a confisca discursul religios și de a-l transforma în instrument politic;
– izolaționismul și încercarea de a îndepărta România de instituțiile euro-atlantice;
– promovarea constantă, în România, a unor interese și mesaje ale Rusiei.
Pentru fiecare dintre aceste puncte există zeci, dacă nu sute de exemple. Și, cu toate acestea, unii politicieni încă se întreabă de ce nu ar fi în regulă să colaboreze cu AUR.
În același timp, observ instituții ale statului ezitante în aplicarea legii atunci când este vorba despre Călin Georgescu și George Simion.
Mă întreb, de exemplu, de ce instituțiile abilitate ale statului nu s-au autosesizat deja pentru a stabili nu doar cine a comis violențele de ieri din fața Guvernului, ci și cine le-a organizat, instigat și coordonat. Dovezi sau, cel puțin, „indicii rezonabile” privind pregătirea și coordonarea acestor acțiuni inundă rețelele sociale și ar trebui verificate de autoritățile competente. Rolul AUR și al unor personaje din proximitatea lui Călin Georgescu este mai mult decât evident, iar totul s-a petrecut sub ochii autorităților române și, în anumite momente, chiar prin sfidarea acestora.
Și, ca ironia să fie maximă, extremiștii au încercat ieri o (mică) lovitură de stat, camuflată sub eticheta de „protest spontan al ciobanilor”, chiar de Ziua Internațională a Democrației.
Într-un stat democratic, violența politică, extremismul și acțiunile împotriva ordinii constituționale nu pot fi tratate cu ezitare. Legea trebuie aplicată indiferent de numele celor implicați.
Dar responsabilitatea nu aparține numai instituțiilor statului. Politicienii din fosta coaliție de guvernare trebuie să treacă peste orgolii și să găsească o formulă rațională și decentă de guvernare a țării. AUR, George Simion, Călin Georgescu și ceilalți extremiști au spațiu de manifestare politică tocmai pentru că partidele clasice se încaieră și cochetează cu voturile „legitime” ale extremiștilor.
Unii par să fi uitat istoria – sau pur și simplu nu o știu! – și cred că sensul cuvintelor poate fi schimbat în funcție de interesele politice ale momentului.
Istoria ne arată însă cât de periculoasă este combinația dintre lipsa de vigilență democratică, ignorarea lecțiilor trecutului, banalizarea extremismului și permanentizarea conflictelor dintre reprezentanții partidelor tradiționale. De prea multe ori, drumul spre dictatură a fost deschis și de cei care au crezut că pot folosi extremiștii pentru propriile calcule politice.
Rector al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA)
Bursier Fulbright New Century, Universitatea George Washington, D.C., SUA, 2007-2008
Fost ministru al Educației și Cercetării (2012-2014)
- NE-frecventabilul AUR - 16 septembrie 2026
- Schiță pentru un Guvern de armistițiu - 14 iulie 2026
- 85 de ani de la Pogromul de la Iași. Cum a devenit ura politică de stat - 28 iunie 2026