„Artiștii români aduc adesea o sensibilitate picturală puternică și o atenție deosebită pentru tradiția și istoria vizuală”
Acest interviu îi aduce împreună, într-un dialog simultan, pe artiștii sloveni Maša Gala și Klemen Brun, în contextul celor două expoziții recent prezentate la București.
Prima dintre ele a fost expoziția colectivă organizată în cadrul programului Art Circle Residence, găzduită de Institutul Cultural Român în Sala Mare și curatoriată de Mirela Trăistaru, Maša Gala și Klemen Brun. Expoziția a reunit o selecție vastă de lucrări create în cadrul programului internațional de rezidență artistică Art Circle, organizat în Slovenia. Programul reunește artiști din medii culturale diverse și promovează dialogul intercultural prin intermediul artelor vizuale. Vernisată la 26 ianuarie 2026, expoziția a reunit 56 de artiști din 22 de țări, cu un accent special pe prezența Sloveniei și României, oferind astfel o platformă de întâlnire pentru practici vizuale diferite și pentru schimburi artistice între comunități culturale multiple.
A doua expoziție, „Structuri Fluide și Priviri Repetate / Fluid Structures and Repeated Gazes”, a fost prezentată la Muzeul Național al Literaturii Române și curatoriată de mine, în colaborare cu artista Mirela Trăistaru, care a făcut posibilă prezența artiștilor sloveni în România. Proiectul a adus în dialog practicile artistice ale celor doi creatori, punând în valoare atât diferențele, cât și punctele comune dintre abordările lor vizuale: pe de o parte, explorarea percepției, a structurilor și a memoriei vizuale în lucrările realizate de Maša Gala, iar pe de altă parte, reflecția asupra reprezentării, repetiției și referințelor istorice în pictura lui Klemen Brun.
Prin intermediul acestei expoziții, publicul bucureștean a avut ocazia să descopere universurile vizuale distincte ale celor doi artiști și să se familiarizeze cu dialogul subtil și tensiunea creată între percepție și structură, între experiența senzorială și analiza vizuală.
Maša Gala (n. 1985) este o artistă vizuală activă în domeniile picturii, instalației, graficii și fotografiei. Absolventă a Academiei de Arte Frumoase și Design din Ljubljana, unde a primit Premiul Studențesc Prešeren pentru pictură în 2010, și-a continuat studiile în fotografie la UMPRUM din Praga. Practica sa artistică explorează relația dintre memorie, corp și percepție, printr-un limbaj vizual care pune accentul pe experiența privitorului și pe straturile invizibile ale realității. Maša Gala ocupă, de asemenea, poziția de manager de proiect în cadrul Art Circle International, coordonând programele și rezidențele artistice internaționale și facilitând dialogul intercultural între artiști.
Klemen Brun (n. 1974, Šempeter pri Novi Gorici) este un artist contemporan format la Istituto Statale d’Arte Max Fabiani din Gorizia și la Academia de Arte Frumoase din Veneția. Practica sa artistică include pictura, sculptura și instalația și este cunoscut pentru lucrări de mari dimensiuni care combină gestualitatea picturală, culoarea intensă și abordări experimentale ale figurii umane. Brun este, de asemenea, „Director artistic și coordonator al proiectelor Art Circle International, implicându-se în proiecte artistice internaționale și facilitând crearea de rețele de schimb cultural între artiști din diferite țări.
Daniel Sur: Cum ați perceput întâlnirea cu scena artistică din România și cu publicul de la București?
Maša Gala: Când mă gândesc la întâlnirea cu scena artistică din România, îmi revine în minte, înainte de toate, felul în care publicul privea lucrările. În timpul vernisajelor și în zilele care au urmat, m-am surprins de multe ori observând felul în care vizitatorii se mișcau prin spațiul expozițional. Unii se opreau mai întâi la distanță, pentru a surprinde compoziția în ansamblu, apoi se apropiau treptat de picturi, ca și cum ar fi pătruns în interiorul lor.
Acest mod de a privi este foarte apropiat de felul în care sunt construite picturile mele. Ele se construiesc prin suprapuneri de straturi — structuri care apar, se estompează și reapar în diferite zone ale picturii. De multe ori pornesc de la o grilă sau de la un cadru spațial, dar pe parcursul procesului această structură este întreruptă de culoare, de gest sau de fragmente care par să provină dintr-un alt sistem vizual.
La expoziția Art Cercle de la Institutul Cultural Român s-a conturat un dialog artistic puternic între lucrările prezentate. Expoziția a reunit lucrări realizate în cadrul programului de rezidență și a creat un dialog vizual între artiști proveniți din contexte culturale diferite. Pentru că multe dintre lucrări erau de dimensiuni reduse, privitorii trebuiau să se apropie pentru a le observa, iar această apropiere crea o relație mai intimă cu lucrările.
Expoziția de la Muzeul Național al Literaturii Române a avut însă o atmosferă ușor diferită. Spațiul în sine încuraja o parcurgere mai lentă a expoziției. Ceea ce m-a interesat cel mai mult a fost să observ cum privitorii se deplasau între picturile mele și lucrările lui Klemen Brun, trecând de la pictura abstractă la cea figurativă. Această alternanță între două limbaje vizuale diferite genera pentru privitor un parcurs de interpretare personal în cadrul expoziției.
Klemen Brun: Întâlnirea cu scena artistică din România a fost pentru mine extrem de stimulatoare din punct de vedere intelectual. România are o tradiție culturală puternică, iar prezentarea picturii contemporane într-un astfel de context ridică automat întrebări interesante despre modul în care imaginile sunt percepute și interpretate.
La expoziția Art Cercle de la Institutul Cultural Român m-a captivat în mod deosebit diversitatea limbajelor vizuale reunite. Expoziția reflecta esența programului de rezidență: artiști din contexte culturale diferite care lucrează împreună într-un cadru comun de schimb artistic.
La expoziția de la Muzeul Național al Literaturii Române am urmărit atent modul în care publicul a reacționat la seria Las Meninas. Pentru că lucrările se inspiră dintr-o pictură istorică foarte cunoscută, dar o reinterpretează prin repetiție și variație, privitorii le-au abordat adesea prin prisma propriilor asociații culturale și a cunoștințelor lor despre istoria artei.
Daniel Sur: Cum a influențat contextul Muzeului Național al Literaturii Române receptarea lucrărilor?
Maša Gala: Mediul muzeal a generat un tip specific de atenție. În special în muzeele asociate literaturii și memoriei culturale, vizitatorii sunt invitați, în mod natural, la reflecție, iar eu am simțit că picturile au fost abordate tocmai cu această deschidere contemplativă.
Lucrările mele explorează adesea structuri care seamănă cu grile sau cu sisteme spațiale fragmentate. Uneori aceste elemente pot evoca interfețe digitale sau cadre arhitecturale, dar ele sunt întotdeauna construite printr-un proces foarte fizic de pictură — prin straturi de culoare, întreruperi și schimbări de ritm.
În spațiul muzeului am observat că privitorii își luau timp pentru a urmări aceste structuri pe suprafața picturilor. Privirea lor se plimba de-a lungul liniilor, prin câmpuri de culoare și peste straturile care construiesc treptat adâncimea spațială. Pentru mine, pictura se dezvăluie întotdeauna lent și a fost fascinant să văd cum mediul muzeal încuraja această contemplare mai profundă.
Dialogul cu lucrările lui Klemen a adăugat un strat suplimentar experienței expoziționale. Picturile lui se raportează direct la imagini și repere din istoria artei, în special la celebrul tablou Las Meninas de Velázquez, pe care îl reinterpretează. În contrast, lucrările mele nu pornesc de la o imagine concretă și funcționează mai degrabă ca niște câmpuri perceptive, construite prin structuri și straturi. Când privitorii treceau de la picturile mele la cele ale lui Klemen, treceau simultan de la interpretarea unei imagini la experimentarea unei structuri vizuale, generând astfel o tensiune vizuală și conceptuală foarte activă.
Klemen Brun: Contextul muzeal favorizează o lectură conceptuală a lucrărilor. Spațiul MNLR emană o puternică dimensiune narativă și culturală, ceea ce se aliniază cu interesul meu pentru modul în care imaginile operează în istorie.
Seria Las Meninas explorează corpul ca pe o construcție vizuală modelată de reprezentări culturale. Prin repetarea și transformarea aceleiași imagini, aceste picturi analizează felul în care sensul se modifică și evoluează în interiorul structurii vizuale.
Daniel Sur: Cum influențează diferențele dintre practicile voastre dialogul artistic dintre voi?
Maša Gala: Dialogul nostru artistic pornește adesea chiar de la faptul că abordăm pictura din direcții diferite.
În cazul meu, procesul începe de obicei de la suprafața picturii. Pornesc de la o structură, iar, pe măsură ce straturile se suprapun, pictura se transformă treptat. Apar elemente noi, altele dispar, iar compoziția își dezvoltă propria logică internă. Mă interesează modul în care sisteme vizuale diferite pot coexista în același spațiu: gesturi analogice, structuri geometrice și fragmente care amintesc de medii vizuale digitale.
Lucrările lui Klemen pornesc mai degrabă de la un cadru conceptual. Picturile sale se dezvoltă adesea pornind de la o imagine și de la întrebarea cum funcționează acea imagine într-un context cultural sau istoric. Prin repetiție și variație, el explorează modul în care sensul se transformă în cadrul aceleiași structuri vizuale.
Atunci când discutăm despre pictură, aceste două perspective se întâlnesc frecvent. Una se concentrează pe percepție și pe actul de a vedea, cealaltă analizează modul în care imaginile sunt construite și interpretate. Consider că tocmai această diferență menține dialogul deschis și productiv. Când lucrările noastre sunt expuse împreună, publicul devine, la rândul său, parte din dialog, aducând propriile interpretări și referințe.
Klemen Brun: Practicile noastre se desfășoară pe niveluri metodologice diferite. Lucrările mele pornesc de la întrebări conceptuale privind modul în care imaginile sunt construite și felul în care referințele istorice funcționează în context contemporan.
În schimb, pictura Mașei se bazează pe percepție și experiență spațială. Întâlnirea acestor două abordări generează o tensiune productivă între reprezentare și structură, între concept și percepție.
Daniel Sur: Fiind implicați în coordonarea rezidențelor Art Cercle în Slovenia și Austria, cum ați descrie impactul participării artiștilor români?
Maša Gala: Rezidențele creează un mediu foarte particular, deoarece artiștii împart atât spațiul de lucru, cât și viața de zi cu zi. Discuțiile apar natural: uneori în atelier, în timp ce analizăm opere în lucru, alteori la masă sau în conversații târzii de seară.
Artiștii români care participă la rezidențele Art Cercle aduc adesea o sensibilitate profundă față de pictură, atât ca practică istorică, cât și ca practică contemporană. Discuțiile trec frecvent de la aspecte practice legate de tehnică la reflecții mai ample asupra istoriei artei, culturii vizuale și rolului artistului în prezent.
Ceea ce apreciez cel mai mult în aceste schimburi este faptul că ele nu se încheie odată cu rezidența. Artiștii continuă adesea să colaboreze, să expună împreună sau să mențină relații profesionale pe termen lung. În acest sens, rezidența devine mai mult decât un program temporar — devine începutul unui dialog continuu între medii artistice diferite.
Klemen Brun: Artiștii români au adus o contribuție importantă la dimensiunea intelectuală a rezidențelor Art Cercle, implicându-se adesea în reflecții asupra istoriei, identității și culturii vizuale.
Aceste schimburi continuă frecvent și după încheierea rezidenței, deschizând calea pentru noi colaborări și expoziții.
Daniel Sur: Ce rol poate avea arta contemporană în conectarea comunităților?
Maša Gala: Pentru mine, arta contemporană leagă oamenii prin experiența împărtășită a privirii. O pictură nu se descifrează prin cuvinte, ci prin modul în care este percepută; ea creează un spațiu în care observația devine punctul de pornire al dialogului între privitori și lucrări.
Când oameni din contexte culturale diferite se confruntă cu aceeași lucrare, fiecare o poate interpreta în moduri diferite. Totuși, momentul privirii este împărtășit, iar acest moment comun poate deveni punctul de plecare al unei conversații.
Programe precum Art Cercle fac acest proces vizibil: artiști din țări diferite petrec timp împreună, lucrează în același spațiu și schimbă idei. Prin expoziții, aceste experiențe devin accesibile și publicului, care poate intra astfel în dialogul creativ.
Arta nu poate elimina diferențele culturale, dar poate genera spații în care acestea devin semnificative și productive. În astfel de spații, dialogul apare firesc — între artiști, între lucrări și între comunitățile care le întâlnesc.
Klemen Brun: Arta contemporană poate conecta comunități pentru că acționează simultan la nivel vizual, conceptual și experiențial. Inițiative precum Art Cercle demonstrează cum practica artistică poate crea rețele care depășesc granițele naționale și barierele lingvistice.
