Există ideea asta veche, aproape prăfuită, că religia e doar o unealtă de control pentru masele care nu vor să gândească singure. E un gând care cară după el un sâmbure de adevăr, dar care ratează complet spectacolul grotesc la care asistăm azi.
Dacă te uiți pe date, religiile tradiționale sunt în picaj liber, bisericile se golesc, tinerii nu mai calcă pe la slujbe, iar dogmele vechi par depășite. Și totuși, dacă deschizi orice rețea socială, te izbește un fanatism religios mai violent ca niciodată. Cum se explică paradoxul ăsta?
Pai, funcția aia adâncă din inconștientul nostru, care produce nevoia de a crede în ceva mai mare, a fost pur și simplu furată. Algoritmii platformelor sociale au simțit miros de „sfânt” și au creat o Biserică Artificială. Gândește-te puțin la cum funcționează telefonul tău. Ești ca la o spovedanie continuă, dar fără iertare. Colectarea de date este noul ritual prin care verși în sistem informații pe care nici tu nu le conștientizezi: ce te face să sari de pe scaun de indignare, ce te sperie, ce îți dă validare.
Algoritmul nu te ascultă ca să te absolve, ci te monitorizează chirurgical pentru a vedea unde ești vulnerabil. Ceea ce fac aceste platforme prea nereglementate este, în esență, un abuz mental deghizat în divertisment, deghizat în necesitate comercială. Nimeni nu te obligă să stai acolo, dar o faci din inerție, într-un ciclu infinit de Scroll, Like, Share, Amin!
Marea hoție a fost însă una selectivă. Religia tradițională, cu toate bubele ei, oferea un pachet complet, comunitate, structură morală și un mod colectiv de a procesa anxietatea. Algoritmul a luat doar ceea ce generează profit și a aruncat la gunoi tot ce construia sănătate mentală. A păstrat credința, dar a distrus comunitatea. A păstrat ritualul, dar l-a izolat într-un ecran rece.
Ce ne-a rămas? Un fanatism pur, fără nicio plasă de siguranță socială.
Și aici intervine „mașinăria binară”. Algoritmii nu vor să te informeze, ci să te antreneze ca pe un animal de circ. Conținutul moderat nu vinde, așa că sistemul te împinge mereu spre extreme, acolo unde emoțiile sunt la maximum.
Așa apar cele două triburi opuse care se hrănesc reciproc cu ură, pro-vaccin vs. anti-vaccin, pro-UE vs. suveranist. Nu mai există nuanțe, doar un „noi sau ei” absolut. Dacă încerci să fii echilibrat în comentarii, imediat apare cineva care te acuză că ești „vândut” părții opuse doar pentru că nu molfăi fix aceleași lozinci digitale ca el.
Laboratorul acestui război tribal a fost Brexit-ul. Acolo s-a demonstrat cum poți rupe o societate folosind datele Facebook și mesaje livrate chirurgical. Pentru unii, minciuni despre invazii de imigranți, pentru alții, nostalgii de tipul „Make Britain Great Again”. În timp ce populiștii pozau în patrioți, echipa opusă era zugrăvită ca fiind arogantă și deconectată. Rezultatul? O victorie obținută nu prin argumente, ci prin polarizare pură, alimentată artificial, algoritmic.
Acest model a fost exportat global și a creat o armată de „suveraniști” de serie, de la Trump, la Le Pen, Wilders, AfD, Simion, Georgescu etc. Par figuri politice ridicate organic, care adresează nevoi reale pe care alți politicieni, corupți, le evită, dar sunt produse de serie ale aceleiași mașinării.
Paradoxul suprem e că toți acești lideri care urlă împotriva „elitelor globaliste” sunt susținuți, direct sau indirect, de cei mai mari oligarhi ai planetei. Musk cumpără Twitter și îl transformă într-un megafon personal, amplificând fix vocile acelea suveraniste care vor să dezmembreze unitatea europeană. Aici, lucrurile n-au nici o legătură cu autonomia vreunei națiuni sau conservare culturală, ci cu profitul maxim al unor oligarhi fără opoziție.
De ce ar vrea un miliardar tech să finanțeze suveranismul? Pentru că suveranismul slăbește statele. Un grup de 27 de țări mici și certate e mult mai ușor de manipulat și exploatat decât un bloc unit ca Uniunea Europeană. UE este singura structură suficient de mare care poate impune reguli precum GDPR sau Digital Services Act.
România e în bătaia vântului, pierdută într-o gâlceavă perpetuă pe buget, unde miza supremă e cât mai ajunge la rețeaua clientelară „Ciuma Roșie”. Când prioritatea e să hrănești tovarășii înfipți prin instituții, cine să mai aibă timp de protecția datelor sau de siguranța digitală? E greu să vorbești de algoritmi și manipulare psihologică unor oameni care se luptă cu foamea-n gât pentru câteva milioane de la stat.
Fără Uniunea Europeană, am fi fost complet orbi și neajutorați. Nici măcar n-am fi știut cum platformele tech ne exploatează și ne mutilează percepția publică, darămite să mai sperăm la vreo măsură reală de protecție. UE rămâne singurul scut care ne forțează să vedem mizeria de sub preșul digital, în timp ce elitele noastre politice sunt prea ocupate să-și împartă prada ca să observe că poporul pe care îl conduc a devenit marfă de export în bazele de date ale oligarhilor globali.
O țară ca România, și multe alte țări europene, singure nu pot pune Google la punct, o corporație cu un venit anual mai mare decât PIB-ul României, dar UE poate. De aceea, oligarhii au nevoie de haos intern, de state fragmentate, care cad înapoi într-un soi de tehno-feudalism, unde corporația e mai puternică decât legea.
Am văzut dresajul ăsta în fiecare criză din ultimii zece ani: în pandemie, în războiul din Ucraina, situația din Palestina sau Venezuela, chiar și în explozia politicilor „woke” care par să fi apărut fix ca să dea combustibil dreptei radicale. E un ciclu perfect, o extremă provoacă, cealaltă culege reacțiile, iar noi rămânem blocați la mijloc, radicalizați și gata să devenim soldați digitali pentru cauze care, de fapt, ne sapă singure groapa.
Ieșirea din acest coșmar necesită un pas ferm. Avem nevoie de platforme europene care să respecte utilizatorul, nu să-l vâneze, și de legi care să interzică manipularea psihologică algoritmică.
Până atunci, trebuie să înțelegem că Biserica Artificială e mereu în buzunarul nostru. Spre deosebire de preotul de la țară, care te mai tempera când o luai pe arătură, algoritmul te încurajează să fii cât mai fanatic, pentru că fanatismul tău e marfa lui. Religia a fost o unealtă de control sau de moderare, dar telefonul e o armă de precizie. Nu mai ai nevoie de dogmă, pentru că feed-ul îți creează una personalizată în fiecare secundă.
Serviciul e gratuit, dar prețul ești tu.
Bine ai venit la slujbă. Mai dă un scroll. Amin.