„O imagine-manifest nu doar arată, ci condamnă, pune întrebări și implică privitorul în povestea pe care încerc să o spun”

Interviu cu artistul stradal Orhan

Daniel Sur: Mâna însângerată este simbolul central al proiectului The Blood Stained Hand. Cum ai ajuns la această imagine și ce nivel de ambiguitate intenționezi să transmită publicului?

Orhan: Am ales mâna însângerată pentru că mi se pare cel mai direct simbol al vinovăției. Mâna reprezintă modul în care acționăm în lume, iar sângele, consecințele acestor acțiuni: violență, nedreptate sau complicitate tăcută. Vreau ca publicul să simtă impactul imediat, dar să rămână liber să interpreteze cine sau de ce este vinovat. Ambiguitatea este importantă pentru mine; nu dau răspunsuri clare, pentru că fiecare privitor trebuie să-și găsească propria reflecție asupra societății și a propriilor alegeri. Mesajul trebuie să fie provocator și deschis interpretării.

Daniel Sur: În ce măsură iconografia ta funcționează ca un manifest vizual, comparativ cu o reprezentare estetică tradițională? Cum definești „imagine-manifest”?

Orhan: Pentru mine, imaginea nu este doar estetică, ci un manifest vizual. Un manifest spune ceva lumii, provoacă și te face să te gândești. Nu caut să fie doar frumos sau armonios; vreau impact și mesaj. O imagine-manifest nu doar arată, ci condamnă, pune întrebări și implică privitorul în povestea pe care încerc să o spun.

Daniel Sur: Practica ta urbană este, în esență, o intervenție în spațiul public. Cum definești spațiul public în România contemporană și care este rolul lui pentru artiști?

Orhan: Spațiul public în România este locul unde oamenii se întâlnesc și unde se văd problemele orașului și ale societății. Orașele sunt adesea neglijate și pline de lucruri care trec neobservate: clădiri care stau să cadă, reclame peste tot, gunoaie și multe altele — un adevărat haos vizual. Pentru mine, ca artist, spațiul public are rolul de a fi un loc de dialog; pot pune întrebări incomode și pot provoca oamenii să gândească și să vadă lucrurile altfel.

Daniel Sur: Street art-ul tău se intersectează cu teme precum responsabilitatea colectivă, vinovăția socială și marginalizarea. Cum influențează aceste teme structura formală a lucrărilor tale?

Orhan: Subiectele pe care le aleg decid cum va arăta lucrarea mea. Aleg mereu simplitatea, pentru că cel mai important este ca mesajul să fie imediat vizibil. Structura lucrărilor mele nu este decorativă; este făcută să provoace, să pună întrebări și să îi facă pe oameni să gândească la problemele pe care le expun.

Daniel Sur: Anonimatul tău este o componentă esențială a practicii. În ce fel consideri că anonimatul modifică interpretarea mesajului de către public și capacitatea ta de a provoca dialog critic?

Orhan: Eu, unul, consider că anonimatul oferă artistului oportunitatea de a transmite mesajul mult mai puternic și mai direct. Publicul critică pentru că lucrările ating teme incomode sau sensibilități sociale, iar asta generează dialog și reflecție, exact ceea ce îmi doresc să provoace arta.

Daniel Sur: În proiectele tale, repetarea simbolurilor vizuale (culorile, siluetele, mâna însângerată) creează un vocabular recognoscibil. Cum vezi relația dintre reproducere și puterea politică a imaginii?

Orhan: Când oamenii îmi văd lucrările de mai multe ori, ele devin mai puternice și nu mai pot fi ignorate. Puterea politică a imaginii vine din faptul că mesajul devine imediat clar: oamenii recunosc și înțeleg critica sau problema socială pe care o expun. Cu cât apare mai des, cu atât impactul său asupra conștiinței publice crește.

Daniel Sur: În ce fel consideri că street art-ul poate funcționa ca instrument de conștientizare civică, mai degrabă decât ca artă decorativă sau subculturală?

Orhan: Eu cred că street art-ul poate fi un instrument de conștientizare civică pentru că ajunge direct la oameni în oraș, nu doar în galerii sau online. Mesajele mele urmăresc să îi facă pe oameni să observe probleme sociale și să discute despre ele. În România, publicul vede street art-ul mai mult ca pe un desen frumos sau o formă de decor, dar cred că, treptat, percepția se schimbă și oamenii încep să îl vadă și ca pe un mesaj social.

Daniel Sur: Privitorul întâlnește lucrările tale pe stradă, dar și online, pe Instagram. Cum diferențiază mediul intervenției felul în care mesajul tău este perceput?

Orhan: Fiecare om reacționează diferit, din ce am observat eu. Unele lucrări se viralizează repede online, dar cred că locul cel mai potrivit rămâne strada, pentru că acolo oamenii interacționează direct cu lucrarea. Alți oameni reacționează online doar după ce au văzut lucrarea în oraș și au avut o experiență reală cu ea. Astfel, percepția mesajului se schimbă în funcție de mediul în care îl întâlnești și de experiența personală a fiecăruia.

Daniel Sur: Lucrările tale se ocupă de tensiuni morale și sociale, de la violență și corupție la marginalizare și manipulare mediatică. Crezi că arta urbană poate influența percepția colectivă asupra acestor probleme?

Orhan: Da, cred că arta urbană poate influența percepția colectivă. Chiar dacă schimbarea nu e imediată, mesajele vizuale pot deschide discuții, pot provoca reflecție și pot face oamenii să conștientizeze responsabilitatea lor în societate.

Daniel Sur: Există influențe teoretice sau filosofice în practica ta, cum ar fi ideile lui Henri Lefebvre despre „dreptul la oraș”? Dacă da, cum se traduc acestea vizual în lucrările tale?

Orhan: Nu pot spune că lucrările mele pornesc direct dintr-o teorie sau din ideile unui filosof, dar cred cu tărie în ideea că orașul aparține oamenilor care trăiesc în el. Lucrările mele sunt pentru oamenii din oraș și aparțin orașului, pentru că fac parte din spațiul în care trăim cu toții.

Daniel Sur: Street art-ul se află adesea într-un dialog tensionat cu autoritatea și regulile instituțiilor urbane. Cum negociezi limitele impuse de legislație și normele sociale, fără a compromite mesajul critic?

Orhan: Street art-ul și graffitiul au fost mereu într-o relație tensionată cu autoritatea și regulile instituțiilor urbane. Uneori regulile există ca să fie respectate, alteori doar ca să ne amintească cine controlează spațiul public. Încerc să aleg cu grijă locurile în care intervin. Orașul are deja destule răni.

Daniel Sur: Privind viitorul practicii tale, intenționezi să explorezi teme noi, cum ar fi inteligența artificială, tehnologizarea sau globalizarea culturii urbane? Cum ar putea acestea să se integreze în vocabularul tău vizual?

Orhan: Nu mă gândesc dinainte la teme sau direcții. De obicei, lucrările apar natural, în funcție de ce se întâmplă în jur și de momentul în care simt nevoia să spun ceva. Prefer să fie de actualitate și să apară atunci când este momentul potrivit pentru ele. Nu le planific, pur și simplu apar când apar.