Atunci când vorbim într-o cronică plastică despre „lumea” sau „universul” unui artist, de regulă referința este metaforică. În cazul Dimitrei Stasinopoulou însă este cum nu se poate mai concretă.
Albume de fotografie, extrem de dense, descriu comunități exotice, dar și tradiționale, din întreaga lume (veche), din Europa în Asia și Africa. Cel mai recent, dedicat Etiopiei, cuprinde sute de imagini cu triburi și comunități de pe râul Omo, probabil regiunea cu cea mai mare diversitate tribală din lume, care timp de secole au trăit într-o izolare aproape completă față de restul lumii și care păstrează tradiții și moduri de viață aproape incredibile pentru secolul 21.
Separați de restul lumii prin munți înalți și o savană neprimitoare — și separați între ei prin granițe tribale și lingvistice la fel de rigide — acești oameni locuiesc întro zonă de o mare diversitate etnică și culturală. Cercetătorii au identificat în zonă opt triburi principale: Bodi, Kwegu, Mursi, Suri, Daasanach, Karo, Nyangatom și Hamer — fiecare cu limbă proprie, cu ritualuri proprii, cu o estetică a corpului și un mod de a fi în lume care nu seamănă cu nimic altceva.
Practici, ritualuri și obiceiuri considerate surprinzătoare și șocante încă de acum un secol, când primii exploratori europeni au ajuns în regiune, sunt încă vii în aceste comunități. Femeile Mursi poartă discuri de argilă în buza de jos. Bărbaţii Suri se luptă cu bețe lungi în probe de curaj care hotărăsc rangul social. Trupurile sunt decorate cu cicatrici provocate în scop estetic sau cu picturi corporale elaborate — un limbaj vizual de o complexitate și frumusețe greu de egalat.
Albumele de fotografie ale Dimitrei Stasinopoulou sunt, dincolo de spectaculozitatea fotografiilor, ample cercetări etnografice, antropologice și culturale, probabil unele dintre ultimele documentări ale unor comunități care mai devreme sau mai târziu vor fi atrase și se vor pierde în vortexul uniformizării globale. O mărturie fotografică a acestora.
Coasta Africii de Est, cu Zanzibarul musulman în prim-plan, este de multe secole centrul unui comerț intens și al unor schimburi culturale remarcabile. Colonizarea de către europeni, iar mai apoi epoca națiunilor africane independente, a transformat profund regiunea. Astăzi, Africa este continentul cu cea mai mare dinamică demografică și socială. Cu toate acestea, în Etiopia de sud-vest, în Regiunea Națiunilor de Sud, cum se numește oficial bazinul râului Omo, încă pătrund foarte puține lucruri din lumea exterioară. Pânzeturi, de regulă, care sunt folosite atât în case, utilitar sau ca decorații, cât și ca veșminte improvizate, atunci când oamenii de acolo consideră că trebuie să poate vreun fel de îmbrăcăminte. De asemenea, puține obiecte, disparate, apar, aproape surprinzător, în aceste imagini. Tuburi cu medicamente, de exemplu. În schimb, pistoalele Kalașnikov nu sunt deloc rare; ele sunt traficate din Sudan, unde conflictele sunt permanente și traficul de orice extrem de mare.
Oamenii de pe Omo au origini etnice diferite, atestate prin limbile locului care țin de familii lingvistice distincte. Zona, oricât de izolată, a fost din toate timpurile un pasaj de trecere din zona Riftului african spre nordul și spre estul continentului, spre Asia și, într-un final, spre Europa. Acest traseu a fost urmat de populații din toate timpurile, începând cu primii hominizi. Delta râului este Monument Unesco și locul unde s-au găsit unele dintre cele mai importante fosile din preistorie.
Asemenea migrații acoperă însă perioade uriașe de timp, pe lângă care secolul scurs de la descoperirea zonei de către italieni și francezi, după 1896, reprezintă o foarte scurtă perioadă istorică.
Hiperrealiste ca tehnică, cu numeroase realizări extrem de reușite plastic, fotografiile realizate de Dimitra Stasinopoulou atrag prin vivacitatea cromatică. Dacă fotografia antropologică și-a stabilit un canon prin imagini alb-negru sau care documentează neutru și uneori tern realitățile „de pe teren”, imaginile realizate de Dimitra Stasinopoulou impresionează prin strălucirea culorilor. Contraste puternice și armonii viguroase descriu lumi extrem de intense, vesele adesea (sau cu o veselie subtilă, intrinsecă), reliefând viața intensă a comunităților așa-zis sălbatice de pe tot globul.
Fotograful însuși este un adevărat globe-trotter. Urmărindu-i călătoriile chiar și doar prin albumele publicate, lista țărilor vizitate și a comunităților (re)descoperite este impresionantă: Bhutan, Cambodgia, Assam, Lahore, restul Indiei, de la nord la sud, Birmania, Irak, Iran, Maroc, Namibia, Papua, Yunan, Constantinopole, Asia Mică și foarte multe altele. Țări și regiuni din întreaga lume (veche) constituie un extraordinar spectacol de vitalitate și culoare. În aceste albume, și în altele, din România și Grecia sau de pe trasee cu o lungă istorie culturală, precum Drumul Mătăsii, zeci de mii de oameni sunt surprinși în activitățile de zi cu zi sau la evenimente, ritualuri și spectacole uimitoare, cu un impact vizual ce reconstituie, fotografic, energia unor producții video legendare, precum Baraka sau Samsara.
Născută în Grecia, Dimitra Stasinopoulou este deosebit de atașată de România, unde conduce o afacere de succes din domeniul medical. Tot în România a avut și unele dintre primele ei proiecte fotografice. Între acestea, „Romania of My Heart”, lansat în 2005, este momentul de început al carierei ei fotografice. Un alt moment de referință a fost expoziția „Happiness” din cadrul FNT-ului din 2017. Tot aici, un alt proiect a dus-o pe urmele Revoluției de la 1822, când Eteria a început din Țările Române războiul pentru eliberarea Greciei de sub otomani. Pe urmele lui Alexandru Ipsilanti, fotograful a documentat localitățile din România, din nordul Moldovei până la Dunăre, în care revoluția greacă a avut tabere sau evenimente majore. Peisaje, schituri, costume, picturi de epocă, fresce, monumente, documente și exponate de muzeu sunt adunate într-un album cu ediții în greacă și în română, care constituie o spectaculoasă istorie vizuală nu doar a revoluției grecești, ci și a Țărilor Române. (Link pentru albumul online, pe platforma Yumpu)
„Lumea există doar dacă o împarți cu alții” sună, ca un motto personal, citatul pe care l-a ales din poezia lui Tasos Livaditis pentru a prefața canalul de Youtube prin care pune la dispoziția publicului imagini din albume, adesea regrupate tematic. „Copiii lumii”, „Femeile – cealaltă jumătate a cerului” sau „Pe drumul speranței – 2015 – drumul refugiaților prin Grecia” dezvăluie, prin grupaj și condensare, adevărurile profunde din spatele frumuseții plastice: teme grave, cu mize contemporane, noduri sensibile ale unor dezbateri care opun, nu întotdeauna potrivit, modernitatea și tradiția.
- Lumea cromatică a Dimitrei Stasinopoulou - 5 mai 2026
- Cine finanțează cultura Bucureștiului (subvenții și bugete) - 1 mai 2026
- Instituțiile de cultură comasate de Primăria București + observații + concluzii - 2 aprilie 2026