Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Noul film și alte poeme

Noul film și alte poeme

Noul film

În parcul Retiro la Madrid o țigancă locală mi-a ghicit în palmă
Contra 10 euro – tocmai comandasem o bere și o cafea –
Că voi fi în poezie ce este Clint Eastwood în cinematografie
Dar de unde să găsesc un pistol atât de mare un poncho
Și o privire în stare să înghețe răufăcătorii din întreaga lume?
Cred că aș putea să devin Clint atunci când trec în modul
Bătrânul singuratic care nu se sperie de scumpirea medicamentelor
Amintirea că viitorul este în urmă dacă întorci deodată capul
Viața dintre viețile inconștiente când puteai totul
Chiar morticica veselă cu alaiul de zorzoane și bocitoare
În clipa marii uimiri când pentru ultima oară citești corect
Vechile constelații pe cerul nopții – semne ale unei povești
În care lumea nu a început încă e o foială-n materie
Un sunet de flaut o pagină care se ridică singură 
De nicio mână atinsă doar magneți și combinații de șah
Motor motor strig și rola se-nvârte noul film este mult așteptat
Regizez o nouă istorie chiar dacă toate cinematografele lumii
Se vor închide curând. Să vină unii cândva și să scoată operatorul afară.

Oameni fericiți în exil

Eu sunt un cubanez care nu știe să danseze
Muzica mea este aici dar țara atât de departe
Cum pot fi oameni fericiți în exil mă întreb
Cea mai frumoasă fată este cu mine romul alături
Țigara de foi între degetele mele inteligente 
Mă mișc ca o panteră în ring Teofilo Stevenson
Printre maimuțe și albi transpirați nu avea arta mea
Picioarele mele aici dar mintea mea e în Havana
La El Floridita unde am băut daiquiri cu Papa Hem
Și l-am văzut pe Castro prostindu-și poporul
Pe falsul apostol Che scuturându-și banduliera
Creola Alicia Alonso creația lui Balanchine
Și amica Partidului Comunist Cubanez
Să dansezi simultan cu capitaliștii și comuniștii
Nu e ușor dar ce este ușor când ești dansator 
Și te desprinzi de pământ sărutat de un vânt 
De unde vezi Cuba o vioară albastră cântând la un nor
Ca poezia lui Nicolás Guillén mort la timp
Să nu-și vadă dragostea vândută la tarabe pentru o pâine
„Făcută din acea substanță familiară cu care frământăm o stea.”

Sare de drac

Unui critic chelios

Ce se întâmplă cu criticul se întâmplă e parte a dictaturii
Scheaună când e dat afară sau pleacă dintre arhonți behăind
Își plânge talentul de gropar plătit la metru pătrat
Ar fi preferat cm² scrie ca de obicei contracronometru
E huma care acoperă ochii vii ai lui Hamlet
Mic a crescut în frăția de cruce a învățat să miroase tămâia
A studiat retorica gărzii pretoriene Caliban înapoi la cazan
Scrie cu ghiara cu care trădează semnează indescifrabil
Porcii din literatură îi asigură bucătăria a învățat șmecheria
Pân’ a chelit ca un fund de maimuță cu papion și băscuță
Jertfește o piele cu trei dește prepuțul (unul) pe care scrie
Cu capu-n clepsidră o nouă istorie hidră
Fierea îi crapă în capitole-sac. 
Sare de drac.
Literatură
La cărămidă.

Semne pe trup 

A mai rămas iubire doar în aceste colibe
Omul care a spus asta va fi un gânditor
În urma lui ning capete îngropate
În cuști unde explodează noul mesaj
Ascunde-te oricum te vom găsi
Mi-am întemeiat cauza pe nimic (împrumut, Goethe)
Feriți-vă în cea mai senină zi a vieții voastre
Vă avertizez în timp ce evit fosta mea viață 
Cum aș ocoli un critic plătit de edituri să admire
Rufele negre ale literaturii
Un ciocănar care bate poezia în cuie
Medaliile scârbei ziduri pline de ură
Nu te uita înapoi citește aceste semne pe trup
Zăcăminte de sens peste pielea jupuită a gheții.

Marxism vintage

Uneori pierd cuvinte alteori o limbă întreagă 
Pe o pajiște cărțile mele. Mă pregătesc de urcare
Schimb cuvinte cu un prieten el vrea să știe ce fac
În acest moment liniștit al vieții mele.
Îi arăt un ziar proaspăt sosit din tipografiile cerului
Marxism vintage pagină bine aerisită mesaj simplu
Miros de plumb ca pe vremuri colontitluri care se topesc 
La atingerea degetelor. Prietenul desface ziarul în patru
Și atunci îl văd cum se ridică în aer: o rochie splendidă
Care i-ar fi plăcut Fridei Kahlo făcută din razele
Purității și ale dezinteresului. Titlul sus se păstrează
Și pot citi la vreo câțiva metri în aer: Scânteia
Organ al CC al PCR – proletari vi se pregătește ceva.
Prietenul râde și propune să ieșim la o bere.
E doar un vis după o masă grea.

Etichete:

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.