În weekend a fost primul festival de film AI din România. BAIFF a cuprins proiecții în concurs la Apollo 111 Cinema; proiecții off-contest pe displayurile de pe holul cinematografului; dar și paneluri de discuții pe tema producției de film AI în publicitate, mass media și cinematografie. Revista Cultura a fost partener media al evenimentului.
Câștigătorul premiului Golden Noise – principalul trofeu al festivalului – a fost „Miserable Breath Miserable Flesh” al cineastului italian Stefano P. Testa. Cu un tempo de videoclip rock (și o coloană sonoră de aceeași factură), filmul este un dur eseu cinematografic pe tema „vanitas”, cu citate din Eclesiast (dar și din Pieter Claesz, pictorul flamand). Imaginea, deosebit de bogată în simboluri ambivalente și extrem de realistă, demonstrează cât de departe au fost împinse limitele generării video cu noile tehnologii. Scena este cea a unui sat italian alpin din timpul unei epidemii de ciumă – pentru care „tratamentul” găsit a fost arderea unei pretinse vrăjitoare.
Cel de al doilea premiu, Silver Noise, a revenit filmului american „Railbound” de Jonathan Perry & Alex Naghavi. Producția valorifică fotografiile realizate de Mike Brodie la începutul anilor 2000. Subiectul acestora îl reprezintă cei care călătoresc ilegal cu trenurile de marfă de-a lungul Americii – și pentru care există un nume: freighthopped. Personajele sale – vagabonzi și homeleși – sunt prinse în imagini profund umane, emoționante, amuzante pe alocuri, iar video-ul realizat valorifică și mai viu aceste ecouri. Toți cei trei realizatori, Perry, Naghavi și Brodie, au (sau au avut) reputația de „enfant terrible” în arta contemporană, în film și fotografie.
Cel de al treilea trofeu, Bronze Noise, a revenit producției „Total Pixel Space” de Jacob Adler. Un eseu cinematografic cu imagini deosebit de plastice și o propunere intelectuală solidă, filmul lui Adler, disponibil și online, este propunerea remarcată în mod special de redactorii Cultura care au fost prezenți la festival.
Premiul pentru cea mai bună producție românească – și mențiunea specială a concursului – a fost câștigat de „1089” al lui Mihai Grecu. Producție video hibridă, care folosește și imagini-document, „1989” sau „IQ89” (întrucât litera folosită pe generic lasă această libertate a interpretării), filmul este un eseu pe tema dictaturii și a spiralei violenței pe care acestea o generează.
Cyberpunk-ul „The Patchwright” de Zack London (în echipa de producție a căruia s-au aflat și români) a primit distincția AI World Crafting – Festival Spotlight. Alte mențiuni de spotlight au fost acordate pentru mesaj, capacitate tehnică și popularitate. „WCNSF” de Antonio Cortés, care descrie războiul din Gaza prin ochii unui copil, a fost câștigătorul mențiunii „Urgent Voices”. „Le Drip” – amuzant și metafizic în același timp –, realizat de Alax Naghavi și Ezra Li, a primit premiul publicului. „The Interview”, realizat de germanul Mark Wachholz, a fost recompensat pentru calitatea explorării emoțiilor umane prin imagini generate de AI. Iar „n.evernow/To Dust”, al disidentelor din Rusia Pokrovskaya & Anna Kuzminikh, care trăiesc în exil, a fost recompensat pentru „Fearless Activism”.
Ca întotdeauna, lista premiilor nu a reușit să acopere toate producțiile impresionante din festival. Filmul brazilian „Sinuca de Bico”, semnat de Odair Faleco, a fost o realizare cu o cinematografie perfectă, cu limite imposibil de detectat între imaginile generate și producția hibridă.
Un film deosebit de popular a fost tarantinianul „A Day In Nevada” realizat de Andrei Sava. Pe lângă capacitatea de a reproduce secvențe spectaculoase, clonate după cinematografia „reală” (dar cu note și personaje care nu lasă loc confuziei), video-ul a fost interesant prin alegerea de a folosi ocazional imagini prost generate de AI și „halucinații” caracteristice. Filmul demonstrează că inclusiv erorile de generare pot fi folosite creativ, dacă ideea filmului e suficient de puternică, iar storyline-ul flexibil. De altfel, dificultățile AI-ului, încă existente, au fost valorificate creativ și de alte producții, inclusiv într-o scurtă istorie a filmelor care nu au fost niciodată făcute.
După cele două zile ale festivalului, concluzia este că viitorul a sosit deja. Filmele din selecție au demonstrat că, în formule hibride și chiar pur AI, noul tool oferă un limbaj vizual, intelectual și emoțional perfect agregat, capabil de performanță cinematografică. Deocamdată, câteva genuri par avantajate în generarea de imagini automate: suprarealismul, oniricul, stream-punk-ul sau horror-ul. Însă realismul și hiper-realismul sunt perfect posibile și au fost deja explorate cu maxim succes. De asemenea, mixuri de neimaginat în urmă cu câțiva ani – între animație grafizată și elemente veridice, deschid căi de expresie deosebit de interesante.
Poate va mai dura câțiva ani până când va fi realizat primul lungmetraj AI – și primul blockbuster AI. Sau poate toate elementele sunt deja aici și singurul lucru de care mai e nevoie este ca o echipă de producători suficient de curajoasă, cum a fost cea de la „300” sau de la seria „1899”, să își asume un proiect de acea anvergură. Cert este că, din punct de vedere tehnic, cinematografia nu mai are limite.
- BAIFF – Viitorul a cam început - 1 iunie 2026
- Viața Românească – la 120 de ani - 30 mai 2026
- De ce actuala criză politică e altfel? - 10 mai 2026