Imagini. Lipova - înainte și după „Mara” lui Slavici

Vestul țării, târgul Radna, pe valea Mureșului, în județul Arad. Locul în care, acum mai bine de un secol și jumătatea, văduva Mara strângea, argint după argint, o avere și un viitor pentru copiii ei. În ce fel de lume eroina lui Ioan Slavici își putea crea singură un destin? Care sunt tradițiile locului și ce fel de memorie păstrează el azi? Ce s-a întâmplat cu barierele etnice și confesionale și cu dârzenia de odinioară?

Micul, frumosul Lipova este situat pe malurile Mureșului, la contactul dintre Câmpia Aradului și Munții Zarandului. Este aproape de Arad, orașul reședință de județ, de care-l despart doar 34 de kilometri. Localitățile limitrofe, Radna și Șoimuș, cândva de sine stătătoare, au devenit cu timpul cartiere al Lipovei.

Străvechi, cu o prezență milenară, orașul are personalitate. Casele frumoase și clădirile administrative din zona centrală îi dau un aer misterios-melancolic; parcă-i vrea și tu să ajungi aici.

Prima atestare documentară a cetății Lipova datează din 1245. Un document al Cancelariei Regale a Ungariei amintește faptul că monarhul Bella al IV-lea a impus refacerea fortificaţiilor cetăţii Lipova, puternic afectate de invazia tătară ce a avut loc cu patru ani înainte. Totuși, istoria-i nu începe aici, regresează cu secole în spate. La 106, aici se afla un castru roman, port la Mureş, al cărui scop era acela de a supraveghea transportul de sare.

Bazilica Maria Radna, Lipova și Cetatea Șoimuș în 1717. Cetatea fusese dărâmată de austrieci, ca și alte fortificații din Banat pentru a nu mai permite utilizarea lor militară în cazul unei eventuale invazii otomane.

Bazarul turcesc din centrul Lipovei, singurul vestigiu al perioadei otomane care a rezistat până astăzi. Imaginea e din anii 1930

Rând pe rând, urbea a fost reşedinţă regală (în secolul al XV-lea), oraş liber (la sfârşitul secolului al XVI-lea), sangeac turcesc, cu intermitențe, între 1550 şi 1718, și sediu de district al administraţiei imperiale austriece (1718-1778). Între 1779 și 1918, Lipova aparţine comitatului Timiş şi apoi comitatului Arad, aflat sub controlul Ungariei. După unirea de la 1918, în intrebelic, Lipova a fost în judeţul Timiş-Torontal, iar din 1968 este parte a judeţului Arad.

Demografic, orașul nu a cunoscut evoluții spectaculoase. Micuț, pendulează în intervalul 6.000 (în interbelic) și 13.000 de locuitori (la finele comunismului), orașul își duce blajin existența. La ultimul recensământ, ca mai peste tot în România, populația vârstnică, de peste 60 de ani, reprezintă o pătrime din populație.

Economic, Lipova a evoluat în timp. Târgul multicultural de la finele secolului al XIX-lea, bazat pe bresle meșteșugărești și comerț pe apă, a ajuns azi un mic punct industrial, dominat de mari companii ale industriei auto. Dacă în epoca descrisă de Ioan Slavici în nuvela Mara principalele amenințări țineau de incendii, boli și bariere etno-religioase stricte într-o economie patriarhală, lumea de azi a Lipovei trăiește în ritmurile globalizării, cu declin demografic accentuat – inclusiv migrația tinerilor, dependență economică de câteva corporații străine și degradarea patrimoniului balnear. De modul în care-și va gestiona aceste amenințări depinde evoluția ulterioară micului târg de ieri și de azi, Lipova.

Podul dintre Lipova și Radna la sfârșitul secolului 19.
„Podul Marei”, care era construit pe piloți fusese înlocuit de unul pe stâlpi de lemn. În 1896 acel pod a fost schimbat cu unul de fier, după moda germană. În 2025 podul a fost reabilitat și este deschis doar pentru circulația pietonală.

În deschidere: Bazilica Maria Radna. Fotografie de Cristian Șuțu

Azi, atmosfera de târg a fost înlocuită de ritmul unui orășel de provincie. Multietnicitatea s-a estompat. Breslele meșteșugărești au dispărut. Motorul economic al localității s-a mutat pe turismul religios. Basilica Maria Radna, ridicată la rangul de „Basilica Minor” de Papa Ioan Paul al II-lea, atrage peste 80.000 de pelerini în fiecare an. Un grup de inițiativă locală a organizat proiectul „Drumul Marei” și pune pe hartă locurile importante odinioară, luptând totodată pentru conservarea lor.

vezi și:

Filmări la Lipova – „Locuri de poveste”. Backgroundul istoric al romanului „Mara”

Articol din cadrul proiectului „Locuri de poveste” realizat de Fundația Culturală Augustin Buzura în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române și SNSPA și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Locuri de poveste este un proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Mențiune AFCN: „Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”