„Negreșită” se afirmă ca un spectacol despre corp: despre acel corp care, odată ce se descoperă în diferența sa față de ceea ce e acceptat – la scara majorității – ca făcând parte din sfera normalității, are de luptat cu teama celorlați (generatoare de violență) de a privi spre ceeaContinuă lectura
Faptul că putem amâna satisfacerea unei nevoi pe o perioadă foarte, foarte lungă e tipic omenesc, afirmă Sapolsky cu aplomb. Iar el nu prea are aplomb în nimic, pentru că biologia e un domeniu al probabilităților și mediei, și atunci nu prea poți face afirmații decisive. „Niciun porc spinos nuContinuă lectura
De ceva vreme, atât teatrul, cât și cinematografia elenă sunt acaparate de absurd, făcându-te să te întrebi ce se întâmplă sub cerul senin al Greciei, încotro a apucat-o zeița Athena și ce l-a stârnit pe Dionysos să insufle nebunia în personajele ce bântuie textele dramatice, scenariile de film și regizorii.Continuă lectura
O nouă generație în teatru – este concluzia care se impune cel mai limpede după „Medea’s Boys”, cu fragmente din Euripide și dramaturgie de Ionuț Sociu, în regia lui Andrei Măjeri, la Apollo 111. Ritm alert, acțiuni non-stop, accent pe spectaculosul corpurilor și pe capacitatea lor de a furniza sensuri șiContinuă lectura
Ce vrea Norbert Petrovici (NP)? După cum el însuși ne spune: i) se pune în discuție „imperialismul teoretic exercitat de o serie de concepte provincializatoare, cu precădere în antropologie, sociologie și în analizele teoretice ale Europei Centrale și de Est din perioada socialistă”, ii) se nuanțează „opoziția socialism/capitalism și derivateleContinuă lectura
„Stabat Mater”, în această versiune regizorală, este un discurs despre răstignirea cotidiană – și dintotdeauna – a pașilor tuturor, pe drumul în buclă al omului către ceea ce deține deja. Identitățile concrete ale personajelor religioase fac un salt fără centură de siguranță în orice posibilitate de manifestare a individului zilelorContinuă lectura
În lumea perfectă a primei tinereți și a unui București magic, cu case vechi îngropate în vegetație, cu camere calde și intime, în care nu se aude niciun zgomot grație covoarelor scumpe și draperiilor grele, trăiesc trei tinere femei a căror prietenie vitală înflorește, calmă și puternică, cu fiecare evenimentContinuă lectura
„Green Book” este, de fapt, un eufemist pentru un „Black Book”, care nu este altceva decât o hartă a rasismului într-o Americă sclavă a prejudecăților. O adeverește și titlul complet: „The Negro Motorist Green Book”. Acesta este „ghidul de călătorie” al negrului care s-ar încumeta să întreprindă un turneu prinContinuă lectura
Tace. Se uită în față. Își umezește buzele. Apoi, își dă cu mâna prin păr. Nu face nimic special. Nimic în plus față de alte actrițe. Și, totuși, corpul său, aproape nemișcat, pare incandescent. Combustia interioară îi scânteiază în ochi. Rămâne atentă. Ba nu, încordată ca un arc! Ba nu,Continuă lectura
Piesa „Oxygen” a dramaturgului Ivan Vîrîpaev (44 de ani) este considerată un manifest al tinerei generații din Rusia. Subiectul este, în aparență, unul simplu și recognoscibil într-o multitudine de alte texte ale literaturii universale: cuplul aflat în căutarea iubirii supreme, cu funcție salvatoare. Pe fond, creația lui Vîrîpaev reprezintă multContinuă lectura
Gurile feministe spun că, în spatele fiecărui bărbat puternic, se ascunde o femeie. Nu știm exact undă stă ascunsă, dar istoria, care e preponderent masculină, arată că așa stau lucrurile – asta în cazul relațiilor tradiționale, desigur; dar nu intrăm acum în discuții care depășesc limitele unui articol despre cuContinuă lectura
