Hegel este cu siguranță, nu doar unul dintre cei mai mari filosofi ai epocii moderne, ci și unul dintre cei mai importanți filosofi ai culturii europene. Opera sa a stârnit de-a lungul timpului reacții dintre cele mai diverse, de la adeziune aproape necondiționată, până la acuze de impostură sau șarlatanie intelectuală. Însă, în același timp, gândirea sa este una inconturnabilă, exercitând o importantă influență în secolele XIX și XX. În limba română, cea mai mare parte a scrierilor lui Hegel s-a tradus în anii 60-70 ai secolului trecut. Având în vedere că Marx, unul dintre părinții ideologiei comuniste, a fost influențat în mod semnificativ de filosofia hegeliană, este de la sine înțeles că regimul comunist acorda o atenție deosebită filosofiei hegeliene.
După 1989, o dată cu căderea comunismului, lucrurile capătă o nouă întorsătură. Influența lucrării lui Karl Popper despre „Societatea deschisă”, tradusă la editura Humanitas, în anul 1993, își face efectul. Al doilea volum al scrierii este dedicat operelor celor doi mari „profeți” ai modernității: Hegel și Marx. Hegel este considerat de către Popper unul dintre părinții „totalitarismelor moderne”, iar semnificația operei hegeliene intră într-un con de umbră.
Chiar dacă semnificația publică a operei sale se schimbă după 1989, Hegel va fi în continuare un autor citit și studiat. Există și azi specialiști în opera hegeliană, iar în ultimii 30 de ani au apărut mai multe volume de comentarii sau exegeze hegeliene.
În anul 2020 s-au împlinit 250 de ani de la nașterea filosofului, ocazie cu care Editura Academiei Române a publicata volumul „Hegel – 250”. În acest an – anul în care s-au împlinit 200 de ani de la publicarea „Principiilor de filosofie a dreptului” –, Emanuel Copilaș a coordonat la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, un volum colectiv dedicat filosofiei dreptului și gândirii politice hegeliene. Volumul, intitulat „Aventurile posibilului. Două secole de filosofie politică hegeliană”, cuprinde studiile mai multor cercetători și profesori cu privire la lucrările gânditorului. Studiile sunt grupate în patru secțiuni, după cum urmează: o primă secțiune dedicată filosofiei hegeliene a dreptului, apoi o secțiune despre întâlnirea gândirii hegeliene cu Marx, o a treia secțiune despre filosofia politică și filosofia istoriei la Hegel și o ultimă parte care include câteva studii despre polemicile stârnite în jurul operei hegeliene. Volumul este fără îndoială util tuturor celor interesați de filosofia hegeliană și de modurile extrem de diferite din care poate fi aceasta abordată.
Dincolo de această recomandare de lectură, ne putem întreba dacă Hegel mai poate avea azi vreo actualitate. Mai are gândirea sa vreun cuvânt relevant de spus, pentru lumea noastră de secol XXI, dominată din ce în ce mai mult de tehnică și transformată de avansul vertiginos al tehnologiei digitale?
Hegel este cunoscut nu numai ca unul dintre cei mai mari metafizicieni, după unii ultimul metafizician, ci și ca filosoful sfârșitului istoriei. Această interpretare a fost impusă în urma seminariilor susținute de Alexandre Kojève la Paris în perioada interbelică și, apoi, a cărții lui Francis Fukuyama despre „Sfârșitul istoriei”, scrisă la începutul anilor 1990. Ca o mică paranteză, cred că merită să semnalăm și traducerea în limba română a cursurilor lui Kojeve, în anul 2018, la Editura Tact. Așadar, dacă acum condiția noastră este cea de oameni ai post-istoriei (în sensul conceptului hegelian de istorie), cred că reflectarea asupra acestei schimbări de paradigmă și a relației dintre istorie și post-istorie trimite în mod necesar la gândirea hegeliană. Slavoj Žižek este cunoscut azi ca un filosof hegelian care, preluând aspecte importante ale gândirii maestrului său, pe care le combină cu gândirea psihanalitică, în special cea a lui Jacques Lacan, reușește să ofere interpretări originale ale lumii contemporane. Apoi, dacă luăm în considerare că, din punct de vedere hegelian, „posibilitatea omului de a-și transcende natura” (A. Kojève) este propriu-zis umană, atunci o astfel de afirmație trimite direct către domeniul cercetărilor post-umaniste, care este unul abia la început. Și, nu în cele din urmă, post-modernismul sau studiile culturale de azi pot fi evaluate prin prisma filosofiei hegeliene. Iată, pe scurt, câteva motive pentru care Hegel nu numai că merită citit azi, ci, în plus, s-ar putea să ne spună lucruri (încă) surprinzătoare despre noi.