Buștenari – înainte și după Geo Bogza. Imagini vechi și noi

Istoria Buștenariului este intim interconectată cu spațiul geografic subcarpatic și resursele lui. Pădurile din jur, exploatate de țăranii de aici, cu buștenii doborâți și curățați de scoarță, a dat, după câte se pare, denumirea localității. Mai apoi, în epoca modernă, aurul negru și-a pus amprenta pe istoria locului.

Descoperirea zăcămintelor de petrol a schimbat radical localitatea. De la un sat de agricultori, de la jumătatea secolului al XIX-lea, localitatea și-a modificat fundamental profilul și a intrat în febra industrială. Pare incredibil, dar în 1897 se extrăgeau de aici mii de tone de petrol, ceea ce însemna nu mai puțin de 60% din producția întregului județ Prahova. Pădurile naturale au fost dublate de pădurile de sonde, noian de sonde și de vâscozitate neagră.

Economia locului a influențat demografia. Micuța localitate de până atunci și-a dublat și triplat populația într-un timp foarte scurt. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Telega, cu satele Boșilcești, Buștenari, Milicești și Telega, avea o populație de patru mii de locuitori, iar vârful demografic, de peste 7 mii de locuitori, a fost atins în 1925 – conform anuarului Socec.

Puț de extracție (care a precedat exploatarea cu sonde). Reconstituire la Muzeul Petrolului din Ploiești

Este anul când Buștenariul devine localitate de sine stătătoare, o comună practic. Cu timpul, în epoca postbelică, exploatarea petrolului a scăzut treptat, iar localitatea intră într-un declin accelerat, una dintre cele mai mari regresii economico-demografice din Muntenia din perioada interbelică și până în prezent.

Conform ultimului recensământ, Buștenari are acum doar 516 locuitori. Vechea clădire a primăriei, una frumoasă și impozantă, zace abandonat-uitată. Încremenit în timp, satul își consumă în tăcere bătrânețea. Cum ar spune Le Goff, timpul Buștenariului nu este decât un moment din eternitatea universului. Din loc în loc, câte o sondă ascunsă printre copaci mai amintește de gloria economică de odinioară. Un Geo Bogza al contemporaneității nu și-ar mai putea scrie Poemul petrolifer: „Am să cânt Buștenarii, îngrozitorul și monstruosul sat Buștenari/ …și am să cânt apoi sondele pe care le-am stors de bani ca pe niște amante bătrâne… ”

Credit foto pentru imagini: Nicu Ilie

Articol din cadrul proiectului „Locuri de poveste” realizat de Fundația Culturală Augustin Buzura în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române și SNSPA.

Locuri de poveste este un proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Mențiune AFCN: „Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”