Simplu spus, proiectul Dincolo de ieri/Beyond Yesterday este o recuperare a imaginilor realizate de frații Manakia, primii videografi și fotografi din Balcani. Imaginile realizate de ei au fost în parte recreate de antropologul Cătălin D. Constantin, păstrând aceleași încadrări și perspective, o sută plus de ani mai târziu. Din acest efort a rezultat o expoziție itinerantă, un site web și mai multe producții video.
Însă în Balcani această sută de ani a fost extrem de dificilă. Schimbări istorice de neimaginat au transformat până la a deveni de nerecunoscut – nu doar spațiul antropic, ci chiar spațiul fizic. Beyond Yesterday devine astfel mult mai mult decât un proiect de recuperare. Este, deopotrivă, din unghiuri diverse, o deconstrucție a memoriei, un repertoar de transformări ideatice, ideologice și politice, o conservă a timpului, o meditație filosofică și o narațiune postapocaliptică a unui larg areal care a trecut prin lungi decenii de totalitarism și conflicte violente. (Nicu Ilie)
t0
Aromâni din Imperiul otoman și fotografi ai casei regale de la București, frații Manakia au fost pasionați de fotografia și de cinematografia emergente. Au cumpărat unul dintre primele aparate ale fraților Lumière și au rătăcit prin tot sud-estul Europei nu pentru a captura imagini extraordinare, ci viața de zi cu zi. Balcanii pe care ei i-au prins în alb-negru erau o lume care nu se schimbase de sute de ani. Dar nu avea să rămână astfel prea mult timp.
Moștenirea lor este deopotrivă asumată de România, Grecia, Macedonia de Nord și Albania. Munca lor, astăzi inestimabilă, constituie o fereastră către un timp trecut, oferind o perspectivă unică asupra moștenirii culturale a popoarelor din Balcani. Ianaki și Milton Manakia nu au fost doar niște fotografi talentați. Ei au fost cronicari vizuali ai unei epoci de transformări profunde, documentând viața rurală și a micilor târguri, tradițiile și peisajele unei regiuni în plină schimbare, la începutul secolului XX. Filmele lor au fost realizate, aproape toate, din 1905 și până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.
Frații Manakia și-au început cariera internațională, și rolul lor a devenit important pentru istoria vizuală a Balcanilor, aici, în București. Au venit prima dată în 1905, apoi la expoziția internațională din 1906. În București au văzut primul film din viața lor, probabil primul SF din istoria cinematografică a omenirii. S-au îndrăgostit de imaginea în mișcare.
Vor cumpăra camera de cinemascop cu numărul 300 din lume și vor face totodată primul documentar din istoria Balcanilor. Totodată, primul film făcut vreodată în vastul Imperiu otoman.
Vor fi fotografii casei regale din România. Îl vor fotografia pe regele Greciei, pe regele Serbiei, pe ultimul sultan de la Istanbul, pe patriarh, pe Tito, când Tito era un anonim, ceea ce pentru soarta celui mai mic dintre frați, care rămâne în Iugoslavia, se va dovedi un noroc. Și, probabil, se pare, discutam asta cu colegii din Monastir, pe Atatürk. Ei făceau poze în Bitola în perioada în care părintele statului modern turc era elev la școala militară de acolo. Între miile de chipuri, probabil, se află și copilul Atatürk.
Dincolo de asta, pe mine m-a impresionat altceva. Într-o epocă în care Balcanii fierbeau, într-o epocă în care lumea largă știa că imperiul otoman își trăiește ultimele zile, iar conflictele naționale erau omniprezente, ei fotografiază greci, evrei, macedoneni, slavi, aromâni, albanezi, turci; ortodocși și musulmani deopotrivă. E greu de înțeles astăzi această performanță și de aceea în acest moment mai multe țări își revendică moștenirea lor. Pentru mine, ei rămân balcanici și fac parte dintr-o poveste balcanică în sensul cel mai frumos al cuvântului. Este cea mai interesantă parte a Europei. Fiecare țară are diferențe, dar pe lângă această diversitate, avem multe lucruri care ne fac să fim împreună.
Cătălin D. Constantin
Plus o sută
Un secol mai târziu, proiectul Beyond Yesterday reia imagini din colecțiile care cuprind arhivele Manakia, le identifică în teren și le reface în context contemporan. Schimbările sunt extraordinare. Nu doar casele au fost înlocuite. Peisajele sunt adesea alterate complet. Unele dintre micile localități antebelice au crescut remarcabil. Altele aproape au dispărut. Pădurile uneori s-au evaporat, alteori au cucerit peisajul și au capturat vechile construcții de piatră. Drumurile sunt mult mai fluide decât am fi tentați să credem.
Puse față în față, imaginile de acum și cele de atunci poartă între ele un dialog extrem de intens. Dacă în cazul marilor orașe, trecerea unui secol se măsoară în transformări previzibile, în micile localități din Balcani aceeași durată marchează sfârșitul unui mod de viață și o completă reinventare.
Cred că în acest proiect, fotografic în esență, imaginea se află pe ultimul loc. Ce m-a interesat a fost cum se transformă lumile mici, lumile izolate, lumile neștiute, în decursul unui secol tulburat. Într-un timp care a schimbat definitiv soarta Balcanilor și a Europei întregii. Dincolo de fotografii se află foarte multe povești. Iar proiectul este dedicat acestor povești.
Cătălin D. Constantin
Expo, site, video
Beyond Yesterday este o expoziție itinerantă deschisă în Grecia, România, Albania și Macedonia de Nord. Proiectul, co-finanțat de AFCN, include și un site web în mai multe limbi europene. Printre parteneri se regăsesc Muzeul Național al Țăranului Român din București, Pinacoteca E. Averoff din Metsovo (Grecia), Institutul Cultural Român și instituții culturale din Ioannina (Grecia) și Korçë (Albania)
https://beyondyesterday.org/ro
„Beyond Yesterday” este o punte între epoci, o invitație la reflecție asupra continuității și schimbării, o demonstrație a puterii imaginii de a conecta trecutul cu prezentul. Este o ocazie de a descoperi nu doar pionieratul fraților Manakia, ci și de a înțelege mai bine rădăcinile culturale și istorice ale Balcanilor.
Secțiunea „Călătorie în Balcani” urmărește, localitate cu localitate, traseul imaginilor din colecțiile Manakia. Avdela, Metsovo, Syrrako, Voskopoja, Kruševo și multe altele, în fotografii rare sau în formate interactive, deschid interesul pentru poveștile din spatele imaginilor. „Nomazii Balcanilor” documentează și recompune importanța regională a transhumanței – în fotografii vechi, exotice și impresionante, și în lumea de azi, care are cu totul alte ritmuri și accente.
Călătoria aceasta, pe urmele fraților Manakia, a început dintr-o întâmplare, la Muzeul Țăranului Român, unde fotografiile sunt acasă. În 2017, vrând să-i arăt unui prieten din Statele Unite colecția originară a fraților Manakia, păstrată în colecțiile muzeului, am constatat că pentru cea mai mare parte a lor în registrul muzeului nu este trecut numele localităților. Pe unele le-am recunoscut imediat, pentru că fusesem de multe ori acolo. Primul a fost satul Iliochori, simplu de recunoscut, deși grea puține case au rămas în loc. Dar alte sate, pentru mine, rămâneau un mister.
Urma să plec chiar în acea seară spre Grecia. Am schimbat traseul cu această idee: să identific toate așezările respective și să le fotografiez din nou, cu aceeași încadrare, astăzi. Inițial, nu a fost un proiect, a fost pur și simplu o dorință personală de a călătoria acolo într-un fel diferit.
A durat ani și au fost necesare multe drumuri, presărate cu un dram de aventură, cu foarte multe întâmplări și coincidențe extrem de fericite, în care m-am intersectat preț de câteva secunde cu oameni care au putut să-mi confirme că aceea e fotografia din localitatea lor. Pentru că e infinit mai greu să descoperi un loc neștiut, un sat pierdut de pe culmile munților, fotografiat acum mai bine de un secol, decât să refaci aceeași imagine, cu aceeași încadrare, într-un loc cunoscut dintr-un oraș mare, unde reperele sunt stabile și binecunoscute.
Cătălin D. Constantin