Proiectele de conversie a spațiilor industriale au devenit un trend în întreaga lume. Ele sunt justificate cultural, sunt eficiente economic și au marele avantaj de a reduce poluarea legată de construcții. Mai mult, ele sunt versatile estetic și pot fi reintegrate peisagistic.
Locație, locație, locație
Transformarea fostelor spații industriale, gări sau aerogări în muzee și galerii de artă reprezintă una dintre cele mai interesante tendințe în arhitectura și urbanismul contemporan. Acest fenomen, cunoscut sub numele de conversie sau regenerare urbană, valorifică patrimoniul industrial în beneficiul cultural al comunităților.
Multe dintre marile orașe s-au extins enorm în ultimul secol. Fabricile – care permanent au fost construite la marginea lor – au ajuns cu timpul să ocupe poziții centrale, în zone cu valoare rezidențială sau în unele potrivite pentru spații comerciale și de birouri. Demolarea lor este dificilă și mult timp rămâneau abandonate, afectând calitatea locuirii în zonele adiacente. Dar mentalitatea se schimbă și, în loc să mai fie văzute ca un reziduu al epocii industriale, încep pe drept cuvânt să fie înțelese ca un patrimoniu imobiliar cu o mare valoare potențială.
Amploarea unor hale industriale și structura solidă a multora dintre acestea le conferă calitățile necesare pentru a fi transformate în nuclee de dezvoltare comunitară. Utilizarea lor ca centre expoziționale este doar una dintre posibilități. De fapt, diversitatea refuncționalizării unor asemenea construcții este foarte mare, în funcție de fiecare context urban. Totuși, cele mai multe dintre proiectele de reconversie și retrofitting includ și o componentă artistică sau comunitară.
Retrofit: reciclarea clădirilor existente este noul trend din arhitectură
Clădirea care poluează cel mai puțin este cea existentă. Toate materialele de construcție, inclusiv cele construite cu materiale ultramoderne, au un puternic impact negativ asupra mediului, consumând resurse sensibile sau producând noxe și cantități uriașe de reziduuri. În acest context, mișcarea retrofit se conturează ca un trend major în arhitectura contemporană.
Hale, în loc de palate
Fostele clădiri industriale oferă caracteristici ideale pentru expunerea artei. Spațiile ample și dezvoltarea pe verticală permit expunerea lucrărilor de mari dimensiuni.
Halele industriale sunt structuri robuste, care pot fi adaptate nevoilor muzeale. Ideea a început să prindă în anii 1960, când un număr de clădiri abandonate au început să fie transformate în muzee tehnice sau industriale. Probabil primul exemplu al unei asemenea transformări este Muzeul Fierului din Coalbrookdale, în centrul Angliei, înființat în halele unei turnătorii vechi de 250 de ani. Deschiderea muzeului, în 1959, celebra tocmai această tradiție.
Totuși, deși estetica industrială atrăgea tot mai mult atenția, prin asocierea cu Art Nouveau, brutalism sau modernism, refuncționalizarea unor asemenea construcții pentru a găzdui muzee de artă nu a fost printre primele alegeri ale arhitecților. Tradițional, muzeele de artă erau organizate în vechi palate, care deseori aveau propria colecție de obiecte de artă. Asemenea clădiri, încă din planurile inițiale, includeau asemenea obiecte sau spații dedicate lor. În schimb, halele industriale fuseseră concepute pentru a „expune” forje și mașini industriale. Acosierea lor cu arta părea cel puțin bizară.
Musée d’Orsay
Abia situația Gării d’Orsay, în centrul Parisului, închisă traficului feroviar încă din 1939 și aproape complet abandonată în anii 1970, a făcut ca o asemenea idee să devină pertinentă. Vechea gară a Parisului fusese considerată o clădire remarcabilă Art Nouveau, în anii 1900, când a fost inaugurată și avea o valoare istorică remarcabilă. În locul demolării, Parisul a ales să o transforme în muzeu de artă. Colecțiile noului muzeu au fost constituite din opere ale maeștrilor impresioniști și post-impresioniști, opere datând de la sfârșitul secolului 19 și începutul lui 20. Inaugurarea Musee d’Orsay a fost în 1986. Ceasul monumental al vechii gări și structura metalică originală au fost integrate în designul muzeului.
Succesul reamenajării vechii gări pariziene a deschis drumul multor alte transformări ale patrimoniului industrial în muzee de artă sau galerii. În Londra, galeria Tate Modern, amenajată într-o fostă uzină electrică, a relevat și alte asocieri nebănuite ale patrimoniului industrial. Arta contemporană, dincolo de diversitatea stilurilor ei, își găsește un contrapunct interesant în rigiditatea și masivitatea construcțiilor industriale. (Evident, o referință obligatorie o reprezintă Centre Pompidou. Finalizat în 1977, centrul parizian de artă contemporană a adoptat în mod voluntar o estetică industrială).
Exemple remarcabile la nivel mondial
MOCAA (Museum of Contemporary Art Africa)/Muzeul Zeitz, Cape Town. Amenajat într-un fost siloz de cereale, acest muzeu, deschis în 2017, a devenit un centru important pentru arta africană contemporană. Retrofittingul a fost unul laborios, structurile cilindrice ale vechilor silozuri necesitând intervenții ample pentru a putea deveni spații expoziționale.
Power Station of Art, Shanghai. Prima centrală electrică a orașului a fost transformată în primul muzeu de artă contemporană din China continentală.
Fotografie de Kimon Berlin – publicată inițial pe Flickr – Pavilion of the Future, CC BY-SA 2.0,
Hamburger Bahnhof, Berlin. Fostă gară transformată într-un important muzeu de artă contemporană.
În România
Fabrica de Pensule din Cluj-Napoca. Printre cele mai de succes inițiative de acest gen din Europa de Est, Fabrica de pensule este astăzi un adevărat brand cultural. „Convertită” în 2009 într-un centru independent de artă contemporană, Fabrica de Pensule găzduiește mai multe galerii, ateliere și ONG-uri culturale. Prin Galeria Plan B, un număr de artiști plastici locali au putut căpăta o vizibilitate națională și internațională. În prezent, Fabrica de Pensule, fără a fi o grupare artistică propriu-zisă, cu un program unitar, este un label pentru cea mai dinamică arie de dezvoltare a artei plastice contemporane din România.
One Gallery, în București, reprezintă o reconversie ambițioasă a fostei hale Ford din cartierul Floreasca într-un spațiu multifuncțional care îmbină patrimoniul industrial cu nevoile urbane contemporane. Achiziționată în 2022 de One United Properties, clădirea istorică, construită în anii 1930 ca uzină de asamblare Ford, este supusă unui amplu proces de restaurare coordonat de X Architecture & Engineering. După finalizarea lucrărilor, estimată pentru trimestrul al treilea din 2025, One Gallery va oferi 14.845 de metri pătrați de spații comerciale și de birouri, integrând un concept de food market, un supermarket și o zonă culturală dedicată evenimentelor. Un element distinctiv al proiectului este amenajarea unui muzeu care va celebra istoria clădirii, păstrând accentele sale arhitecturale originale.
Impactul cultural și urban
Aceste conversii nu servesc doar scopului prezervării patrimoniului industrial, ci au și efecte pozitive asupra revitalizării zonelor urbane, atrăgând turiști și stimulând economia locală. Ele creează noi centre culturale în zone anterior neglijate sau abandonate. Impactul unor asemenea reconversii este profund și are numeroase componente.
Revitalizarea zonelor urbane în curs de deteriorare sau deja afectate este cea mai importantă dintre acestea. Dar aceeași revitalizare se obține și prin demolarea vechilor construcții și ridicarea altora noi: rezidențiale sau comerciale. Însă componenta de hub comunitar este mult mai greu de adus într-o dezvoltare imobiliară nouă. (Ca să nu mai readucem în discuție dimensiunile poluării legate de demolare și de reconstrucție).
Reconversia spațiilor nu este întotdeauna un succes eclatant. În sine, reconversia este destul de costisitoare. Însă și mai costisitoare este construcția unui brand cultural. Prestigiul unei galerii sau al unui muzeu nu se construiește de pe o zi pe alta și necesită resurse ample, profesionalism, o bună cunoaștere a publicului și o capacitate curatorială deosebită. Din toate aceste motive (dar și mai mult din alte motive!), vastul patrimoniu post-industrial din marile orașe ale României a fost în mare parte eliminat. Totuși, în perioada recentă, proiectele de revitalizare a spațiilor industriale, devin tot mai frecvente și tot mai relevante.