Michel Clouscard (1928-2009) a fost un filosof, sociolog și gânditor politic francez, un cugetător critic aflat în opoziție cu starurile postmoderne la modă în Franța anilor ‘70 ai secolului trecut. Henri Lefebvre i-a coordonat teza de doctorat – „Ființa și Codul” (1971). Apreciată de Sartre, lucrarea i-a fost, totuși, refuzată de editorii francezi. Clouscard a publicat mai multe volume, între care „Neo-fascism și ideologia dorinței” (1973), „Fiara sălbatică. Metamorfozele societății capitaliste (1983)”, dar „Capitalismul seducției” e singura lucrare tradusă în limba română.
Ce este capitalismul seducției? Este o construcție intelectuală în răspăr cu gândirea postmodernă, una ce a mers în sensul acomodării cu capitalismul consumerist, este refuzul lui French Theory dacă vreți, curent intens prizat în epocă în Statele Unite, preluat mai apoi și în spații culturale din semiperiferia și periferia capitalismului central.
Modelul explicativ al lui Clouscard își propune să rostească mondenitatea (p. 28) criticându-l pe noul intelectual de stânga, cel ce propune modele culturale ale mondenității (p. 30). În acest cadru, triada înregimentării implică mai întâi (i) crearea unei nevoi, urmează mai apoi (ii) celula de primire și întrebuințare (clubul), iar în final (iii) moda și vestitorii ei.
Sunt câteva niveluri inițiatice ce asigură includerea în acest club modernisto-consumerist:
1. Flipper-ul și juke-box-ul, adică acele mașini care prelungesc universul fermecat al copilăriei în viața adultă (p. 33).
2. Jeans, geacă, plete, chitară sau ținuta de-a gata a contestației (p. 49), „neofascismul cu plete” denunțat de Pasolini. În acești parametri, rock-ul, acest jazz lipsit de suflet, nu e altceva decât supunere la ordinea capitalistă, e cultura consimțământului și adeziunea la sistem (pp. 97-99). Ca o paranteză, în „The Century of the Self” (Adam Curtis) există într-o mini-serie fragmente dedicate acestei lumi inițial a contestației, flower-power în contextul Războiului din Vietnam, marginalitate integrată mai apoi ethosului consumerist capitalist, devenit în final masă de votanți pentru Margaret Thatcher (There is no alternative – TINA) sau Partidul Republican (în Statele Unite). La noi, această contracultură a marginalității vamaiote, cu haine căutat-ponosite, plete și chitară, s-a dus în direcția modelului liberal de tip Convenția, în prima decadă postcomunistă, și, mai recent, spre Uniunea Salvați România (USR). Minoritatea contestataro-culturală, cu acele cohorte de animatori culturali, se adaugă clasei de mijloc urbane, acei corporate „tineri frumoși și liberi”, cu toții preocupați de conservarea micilor lor privilegii (cazul celor angajați în corporații) sau trândăveli (clasa creativă).
3. Animarea mașinală cu gașca, această cultură a marginalității (p. 70) ce ia peste picior populația incultă (p. 79).
4. Hașișul sau întrebuințarea mondenă a drogului – „trageți din joint și intrați în rezistență” (pp. 122-123).
Tot acest ansamblu ludico-magico-consumerist are un punct de început, iar Planul Marshall este chiar actul de naștere al modernității noastre, un „model promoțional al mondenității tinerești” (p. 44).
În acest stadiu al „colonizării sistematice a sufletului” (Aymeric Monville) este luat în răspăr și feminismul, adică „ideologia care consimte o segregare nouă și înfricoșătoare a sexului feminin” (p. 166). În viziunea lui Clouscard, neocapitalismul și nu machismul condamnă la eșec majoritatea populației feminine (p. 167). Prin urmare, singura egalitate politică între bărbat și femeie va fi dată doar de egalitatea în fața muncii. Doar în acest punct nu mai au sens nici falocrații, nici feministele (p. 175). Apărut în urmă cu 40 de ani, volumul gânditorului francez ne pare aici și acum unul vizionar, nu doar o „carte lucidă și salutară” (Vladimir Jankélévitch). Sunt contabilizate aici toate locurile comune ale mondenității capitaliste, de la freudo-marxism, feminism, revoluție sexuală și estetizarea artelor. Această civilizație a desacralizării radicale, sfârșit al tabuurilor și al interdicțiilor (p. 286), a lichidat societatea tradițională, cea a averii fără juisare, înlocuind-o cu cea a juisării fără avere (p. 318).
Ludică și libidinală, această nouă mondenitate societală a consimțit la politicile de austeritate impuse muncitorilor, propunând ca monedă de schimb liberalizarea moravurilor. Iată cum acest capitalism a virat la stânga din punct de vedere politico-cultural (freudo-marxism) și spre dreapta din punct de vedere socio-economic (neoliberalism) – pp. 323-324.
Stilul lui Clouscard este unul incisiv-caustic, cu o anumită aroganță dată de sentimentul că autorul a înțeles dinamica macrosocială a evenimentelor mici. Iată cum o rupere de ritm la discotecă, orice petrecere nonconformistă în cadrul grupurilor de tineri, toate acestea nu sunt doar mici fapte banale ale unui tineret ezoteric și trândav, sunt tocmai acele borne punctuale în ceea ce înseamnă „triumful comercial” al capitalismului monden.
Citit în context românesc, la peste patru decenii distanță, volumul ne apare extrem de actual, o lectură esențială pentru cei care doresc să înțeleagă noile forme de manifestare ale capitalismului postbelic, mai precis a acelui capitalism ce se înșurubează societal după cei 30 de ani glorioși din epoca post-1945. Opul lui Clouscard oferă suportul pentru înțelegerea modului de construcție a limbajului politic (the language of politics) în contextul impunerii în periferiile și semiperiferiile capitalismului a acestor modele venite pe filieră occidentală. Prin urmare, lumea urbană tânără și liberă, freudo-marxiștii, social-democrații urbani educați și mondeni, cu toții sunt bine ancorați în această societate care refuză modelul solidarității socialiste în numele mondenității libidinale. Este dacă vreți un volum ce vorbește
într-un alt registru de o nouă trădare a cărturarilor, a elitelor ce-și duc pe mai departe mica viață de confort dată de apartenența acesteia la clasa de mijloc.
- Aurelian Giugăl: „Împotriva gustului comun, s-au făcut și se fac multe filme bune în România” - 12 noiembrie 2022
- Abisurile omului. „Balaur” - 12 noiembrie 2022
- „Cronica unei morți anunțate” sau satul românesc față cu modernitatea - 19 iulie 2022