Matteo Garrone are o perspectivă destul de violentă asupra existenței umane, așa cum ni se arată, de pildă, în filmul despre lumea mafiei – „Gomorrah” (2008) –, care s-a bucurat de numeroase premii, sau chiar… Citește mai mult »Homo homini canis est. „Dogman” (2018)
Cum să eviți patetismul într-un spectacol despre tragedia de la Colectiv? Cum să exprimi principiile generației tale, rămânând, totuși, obiectiv? Cum să pui întrebări despre lumea în care trăiești, unde se produc drame ca incendiul… Citește mai mult »Fără răspuns. „153 de secunde”, regia Ioana Păun
Mihaela Mihailov – dramaturg și profesor universitar. Katia Pascariu – actriță și trainer artistic. Arcadie Rusu – coregraf și regizor. Ada Mușat – manager de hub cultural și creativ în publicitate, dar și psihoterapeut și… Citește mai mult »În căutarea inteligenței emoționale: atelierele „Teatru Interior”
Festivalurile și premiile generează un context alternativ de promovare pentru industria cinematografică. În România, unde relația dintre preferințe la nivel de corpus social și tendințele din mediile de creație nu este una de ordine liniară,… Citește mai mult »Selecțiile Gopo. 13 ani de film românesc, așa cum se vede el în on-line
Nominalizat la Oscar, la fel ca și „Capharnaum”, la categoria „Cel mai bun film într-o limbă străină”, filmul japonez „Shoplifters”/ „Manbiki kazoku”, regizat de Hirokazu Koreeda și lansat în 2018, are câteva lucruri în comun… Citește mai mult »Hoții de familii. „Shoplifters”
Cu o consecvență de aproape două decenii, o trupă mică, dar extrem de valoroasă, cea a Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, se dovedește oricând dispusă experimentului, deschizându-se către noi și noi formule. Dacă alte… Citește mai mult »„Mi-e dor de mine”. Brad Birch la Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe
Hayek a ținut un discurs la scurt timp după ce a ajuns la Cambridge și a fost întrebat de R. F. Kahn: Dacă mâine mă duc să îmi cumpăr un palton nou, asta ar spori… Citește mai mult »Despre capitalismul bine temperat. Mark Blyth, „Austeritatea. Istoria unei idei periculoase”
„Artists Talk” este un spectacol dialogal, semnat de Gianina Cărbunariu și având la bază un text propriu. El explorează relația artistului cu creația sa, în contextul schimbărilor politice la nivel național și european. Faptul că… Citește mai mult »Dinamica politicii și identitatea artistului. „Artists Talk”, la ARCUB
Cartea ar trebui să fie o Biblie a celor care lucrează în Resurse Umane, dar și a managerilor, în general. De ce spun asta? Pentru că ea adună înțelepciune autentică, decantată din anii de experiență… Citește mai mult »Laszlo Bock, „Work Rules”. Și cine nu vrea să lucreze pentru Google?!
O poveste care, deși este cunoscută de toată lumea, își păstrează secretul până la final, într-o desfășurare de evenimente ce durează două ore și puțin. Chiar dacă este ceva mai mult de atât, cam așa… Citește mai mult »Mister, așteptare, tensiune. „Todos lo saben”
Există o limită a sărăciei și a nefericirii care decurge din ea? Dar a fericirii? Când putem spune că un om a atins treapta de jos a mizeriei și când putem spune că este fericit?… Citește mai mult »„Capharnaüm”. Dreptul la fericire
Sistemul educațional de care se ocupă Sebastian Țoc în „Clasă și educație. Inegalitate și reproducere socială în învățământul românesc”, putea fi mijlocul prin intermediul căruia copiilor României să li se ofere șansa mobilității sociale. Potrivit… Citește mai mult »Inegalitățile de clasă influențează inegalitățile din învățământ. Note pornind de la volumul lui Sebastian Țoc „Clasă și educație…”
Propunerea echipei care a creat instalația performativă pornind de la romanul Tatianei Țîbuleac este un demers cu un grad pronunțat de noutate generată de modul în care toate instrumentele alese pentru construirea acestui act artistic… Citește mai mult »Culoarea unei singurătăți asumate. Instalația performativă de la Point
Spectacolul Teatrului Maghiar din Timișoara câștigă în primul rând datorită abilității regizorului de a evita melodrama, speculând la maximum înzestrarea muzicală și coregrafică a trupei. Nu puțini sunt creatorii de teatru care, îndrăgind un film,… Citește mai mult »Vină imposibilă. „Dansând în noapte”, după Lars von Trier, la Teatrul Maghiar de Stat
O vorbă aruncată aiurea poate fi ca un chibrit aruncat lângă o pompă cu benzină. Există toate șansele ca pompa să ia foc, să explodeze întreaga stație, să existe daune și victime colaterale, agitație, nervi… Citește mai mult »O lecție de istorie recentă: „Insulta”
„Negreșită” se afirmă ca un spectacol despre corp: despre acel corp care, odată ce se descoperă în diferența sa față de ceea ce e acceptat – la scara majorității – ca făcând parte din sfera… Citește mai mult »Corpul ne(pre)văzut. „Negreșită”, un spectacol de echipă la Macaz
Faptul că putem amâna satisfacerea unei nevoi pe o perioadă foarte, foarte lungă e tipic omenesc, afirmă Sapolsky cu aplomb. Iar el nu prea are aplomb în nimic, pentru că biologia e un domeniu al… Citește mai mult »Comportamentul uman, între sublim, abject și context. „Biologia ființelor umane” de Robert Sapolsky
De ceva vreme, atât teatrul, cât și cinematografia elenă sunt acaparate de absurd, făcându-te să te întrebi ce se întâmplă sub cerul senin al Greciei, încotro a apucat-o zeița Athena și ce l-a stârnit pe… Citește mai mult »Acesta nu este un film istoric. „The Favourite”
O nouă generație în teatru – este concluzia care se impune cel mai limpede după „Medea’s Boys”, cu fragmente din Euripide și dramaturgie de Ionuț Sociu, în regia lui Andrei Măjeri, la Apollo 111. Ritm alert,… Citește mai mult »Medeea suntem toți. „Medea’s Boys”, regia Andrei Măjeri, Teatrul Apollo 111
Ce vrea Norbert Petrovici (NP)? După cum el însuși ne spune: i) se pune în discuție „imperialismul teoretic exercitat de o serie de concepte provincializatoare, cu precădere în antropologie, sociologie și în analizele teoretice ale… Citește mai mult »Norbert Petrovici, „Zona urbană”. Socialismul un soi de capitalism de stat?
„Stabat Mater”, în această versiune regizorală, este un discurs despre răstignirea cotidiană – și dintotdeauna – a pașilor tuturor, pe drumul în buclă al omului către ceea ce deține deja. Identitățile concrete ale personajelor religioase… Citește mai mult »Răstigniri cotidiene. „Stabat Mater” în versiunea Giovanni Battista Pergolesi la Linotip
„Green Book” este, de fapt, un eufemist pentru un „Black Book”, care nu este altceva decât o hartă a rasismului într-o Americă sclavă a prejudecăților. O adeverește și titlul complet: „The Negro Motorist Green Book”.… Citește mai mult »Un verde atât de închis, încât e negru. „The Negro Motorist Green Book”
Tace. Se uită în față. Își umezește buzele. Apoi, își dă cu mâna prin păr. Nu face nimic special. Nimic în plus față de alte actrițe. Și, totuși, corpul său, aproape nemișcat, pare incandescent. Combustia… Citește mai mult »Omletă, păsări și regrete. „Before Breakfast”, regia Andrei și Andreea Grosu
Piesa „Oxygen” a dramaturgului Ivan Vîrîpaev (44 de ani) este considerată un manifest al tinerei generații din Rusia. Subiectul este, în aparență, unul simplu și recognoscibil într-o multitudine de alte texte ale literaturii universale: cuplul… Citește mai mult »Teatrelli. ”Oxygen” fără mască