MARe (Muzeul Național de Artă Recentă) a găzduit expoziția – Bernard Frize cu prilejul căreia un student la Facultatea de Filosofie, un critic de artă, un cățel sau o particulă de praf au norocul de a admira, contempla, ignora sau contamina câteva lucrări de artă în adevăratul sens al cuvântului. Eu o să încerc să exprim părerile și impresiile unei studente la Facultatea de Filosofie care se întâmplă să fie interesată de Artă și Estetică și care s-a rezumat la nobila oportunitate de a contempla și admira lucrările lui Bernard Frize.
Pentru a face asta am avut nevoie de un plan. Planul s-a ivit de la sine odată cu prima interacțiune cu expoziția. Am avut nevoie de o dedublare prin care să pot privi opera de artă; și să mă privesc privind opera de artă și încercând să mă potrivesc în puzzle-ul universului lui Frize.
Kleyu (2007) este lucrarea care îți taie respirația. Liniile trasate în mod precis, subordonate regulilor rigide ale fizicii sunt pline de culoare. Substratul tabloului pare o întâlnire pașnică între culoare și linie, însă efectul blurat, rășina, creează senzația că acest tablou este un portal către o altă dimensiune. Însă această dimensiune nu este una fantastică, este dimensiunea materiei. Un drum atipic, de la materie spre materie și prin materie. Ne face atenți la propria materialitate. Nu poți privi acest tablou pentru mult timp fără sa simți un real disconfort fizic. Amețești. Această lucrare nu te face să te simți într-un anume fel pentru că te pune în fața politicului, a frumosului, a grotescului, ci doar deschide lumea materială și te sechestrează în ea. Te face conștient de aceasta. Vrei să accesezi această lume, dar ești deja prins în ea. Te obligă să te dedublezi, să te oprești din a trăi natura pentru a o putea privi.
Am decis să merg la această expoziție fără să mă informez în legătură cu stilul, tehnica sau persoana lui Bernard Frize. Am încercat să am o raportare cât mai curată față de această suită de lucrări. Scopul a fost analizarea impresiilor „crude” și a experienței interacțiunii unui privitor banal cu ele.
Curatorul Gregory Lang oferă o perspectivă care plutește în aerul expoziției, imprevizibilul își face cel mai bine prezența într-un mediu organizat. Siwa este o lucrare care întruchipează întocmai această ordine fenomenologică a imprevizibilului. Rășina manipulează culoarea într-o manieră care nu intră sub incidența controlului tehnicii sau manierei picturale a artistului. Frize este cel care, prin punerea împreună a materialului brut și a culorii, invită imprevizibilul spre încântarea ochiului care privește. Artistul invită arta să se arate, nu o înghesuie în pânză.
Jocul dintre rășină și culoare nu este singura temă care se desprinde din operele lui Bernard Frize. Trei dintre tablourile sale oferă o experiență unică a spectacolului. Dacă Alva (2002) s-a conchis în stilul organizat, curat al pictorului, luând acuratețea și strălucirea picturii cu rășină și oferind un spectacol prudent din punct de vedere al paletei de culori calde, perechea Ogra–Klex (2009)surprinde o altă trăire a spectacolului. Inspirația provine din actele teatrale; nu există dificultăți în a recunoaște elementul cortinei, mai ales în aceste două lucrări în care cortina se remarcă, spre deosebire de cea pictată în Alva, prin nuanțe ușor diferite față de fundalul spectacolului – care este foarte viu colorat, brăzdat de tușe de culoare cu accente electrice. Cortina acoperă mai mult de două treimi din fiecare lucrare și este învăluită de nuanțe de maro, pământii, reci, creând un contrast cromatic și simbolic între aceasta și spectacolul din fundal. Cu toate că sunt elemente distincte, în partea de sus Frize topește cortina în fundal, unificând astfel compoziția într-un întreg al spectacolului – care nu ar avea coerență dacă una dintre aceste piese ar fi altfel decât este.
O altă pereche incitantă din cadrul expoziției este cea formată din Amst3 Rouge și Okugia. Anst3 Rouge te enervează. Baza puternică, stridentă, te obligă în permanență să urmărești conturul pe care fundalul îl controlează în totalitate. Ești pus în fața unui contrast spectaculos prins în rețelele de noduri ale naturii. Caracterul contingent al armoniei naturii mărește tensiunea dintre forțele antagonice invitate de Frize să se lupte pe pânză. Materialul și abstractul, rășina și culoarea se întâlnesc și aplanează un conflict în aparență ireconciliabil. În acest tablou își face culcuș paradoxul. Okugia este poarta către lumea organică. Această aliniere perfectă dintre spațiul conceptual și cel vizual trimite către o genealogie a amprentei artistice a lui Frize. Decizia de a integra materialul brut în imaginarul său manipulează tehnica inedită pe care artistul este nevoit să o experimenteze pentru a ajunge să o stăpânească.
Okugia este în mod cert valsul dansat de artistul Bernard Frize împreună cu „meșteșugarul” Bernard Frize. În acest tablou este surprinsă intersecția dintre culoare și rășină, o intersecție aglomerată de mici organisme vii, care își primesc vigoarea atât prin culoare, cât și prin textură.
Arta lui Bernard Frize este un punct de întâlnire. Întreaga expoziție este o călătorie printr-o lume obișnuită. O lume plină de materie, o lume plină de culoare, o lume în care aceste două elemente se confruntă, în care apoi se împacă, în care se domină reciproc și în care, mai apoi, își reconciliază pozițiile, formând o circularitate necesară. Opera lui Bernard Frize e un incubator al vieții format din culoare și rășină, în fața căruia, ca privitor, nu ai de ales. Trebuie să îți privești propria materialitate golită și, totodată, conturată de cea mai extensivă și sensibilă paletă de culoare.
Despre expoziție:
Bernard Frize solo-show, Muzeul de Artă Recentă, 22 mai – 16 aug 2026, expoziție curatoriată de Gregory Lang în colaborare cu Elena Stanciu, detalii: https://mare.ro/exhibition/bernard-frize/
Despre autoare:
Oana Cîmpeanu (2002), născuta & crescută la Oradea, sharing the birthday cu Elvis Presley – 8 ianuarie, studiază la Facultatea de Filosofie UB. Pentru o vreme a urmat și cursurile Facultății de Relații Economice Internaționale la ASE. E pasionată de cafeaua de specialitate, pictură și literatură clasică, dar focusul ei e pe filosofie continentală.