„Artists Talk” este un spectacol dialogal, semnat de Gianina Cărbunariu și având la bază un text propriu. El explorează relația artistului cu creația sa, în contextul schimbărilor politice la nivel național și european. Faptul că… Citește mai mult »Dinamica politicii și identitatea artistului. „Artists Talk”, la ARCUB
Cartea ar trebui să fie o Biblie a celor care lucrează în Resurse Umane, dar și a managerilor, în general. De ce spun asta? Pentru că ea adună înțelepciune autentică, decantată din anii de experiență… Citește mai mult »Laszlo Bock, „Work Rules”. Și cine nu vrea să lucreze pentru Google?!
O poveste care, deși este cunoscută de toată lumea, își păstrează secretul până la final, într-o desfășurare de evenimente ce durează două ore și puțin. Chiar dacă este ceva mai mult de atât, cam așa… Citește mai mult »Mister, așteptare, tensiune. „Todos lo saben”
Ce se mai poate spune despre o carte, după ce Ludmila Ulițkaia o numește „un imn închinat iubirii și tandreței în infern”? Sau după ce Evgheni Vodolazkin afirmă că este „cea mai bună carte pe… Citește mai mult »Femeia, istoria mare și istoria mică
Există o limită a sărăciei și a nefericirii care decurge din ea? Dar a fericirii? Când putem spune că un om a atins treapta de jos a mizeriei și când putem spune că este fericit?… Citește mai mult »„Capharnaüm”. Dreptul la fericire
Sistemul educațional de care se ocupă Sebastian Țoc în „Clasă și educație. Inegalitate și reproducere socială în învățământul românesc”, putea fi mijlocul prin intermediul căruia copiilor României să li se ofere șansa mobilității sociale. Potrivit… Citește mai mult »Inegalitățile de clasă influențează inegalitățile din învățământ. Note pornind de la volumul lui Sebastian Țoc „Clasă și educație…”
A fost numită de guvern Ordonanța Lăcomiei. A apărut de sărbători, peste noapte, pe neștiute, și afectează largi domenii din afacerile românești. Dincolo de argumentele punctuale prin care este susținută sau combătută, dincolo de eventualele… Citește mai mult »Elasticitatea capitalului – punctul nevralgic al politicilor românești
Propunerea echipei care a creat instalația performativă pornind de la romanul Tatianei Țîbuleac este un demers cu un grad pronunțat de noutate generată de modul în care toate instrumentele alese pentru construirea acestui act artistic… Citește mai mult »Culoarea unei singurătăți asumate. Instalația performativă de la Point
Spectacolul Teatrului Maghiar din Timișoara câștigă în primul rând datorită abilității regizorului de a evita melodrama, speculând la maximum înzestrarea muzicală și coregrafică a trupei. Nu puțini sunt creatorii de teatru care, îndrăgind un film,… Citește mai mult »Vină imposibilă. „Dansând în noapte”, după Lars von Trier, la Teatrul Maghiar de Stat
O vorbă aruncată aiurea poate fi ca un chibrit aruncat lângă o pompă cu benzină. Există toate șansele ca pompa să ia foc, să explodeze întreaga stație, să existe daune și victime colaterale, agitație, nervi… Citește mai mult »O lecție de istorie recentă: „Insulta”
Din materialele realizate de mine pentru „Jurnal de România” observ că artistului, când se uită în oglindă, nu prea-i place societatea românească pe care a construit-o. România, conform „Jurnalului” În „Jurnal de România” am fost… Citește mai mult »Nu există „predispoziție” către un gen de artă. Există educație și atât. E decizia fiecăruia dacă preferă magia albă sau dialogul cultural
Societatea românească se află în continuare într-un raport mimat cu realitatea, de mult prea multe ori constatăm cu amărăciune, cu scârbă, faptul că politicile publice nu au nicio legătură cu realitatea, sunt fie forme fără… Citește mai mult »Gândirea artistică e în strânsă legătură cu publicul, cu istoria recentă, cu istoria ignorată, nescrisă, cu realitatea imediată
Se întâmplă să avem povești atât de puternice încât nu au nevoie de niciun artificiu. Așa că uneori… less is more. Dar dacă mă gândesc la viitorul teatrului documentar, cred că acesta are nevoie de… Citește mai mult »Pentru a sensibiliza sau pentru a revolta, pentru a atrage atenția sau pentru a înțelege, pur și simplu
După decenii de dictatură, populaţia României încă manifestă o oarecare doză de respingere faţă de norme şi instituţii aduse din afară sau promovate „de sus”. „Formele fără fond” sunt încă de actualitate. În „Omul unidimensional”,… Citește mai mult »Corectitudinea politică şi puterea
Problema este dacă într-o societate aflată în timp de pace, relativă prosperitate, cu instituții, presiunea conformismului nu devine atât de mare încât ajunge o tiranie a majorității, cum spunea Tocqueville. Pentru că democrația, ca să… Citește mai mult »Axele totalitarismului și punctul lor de intersecție
Este un totalitarism împotriva căruia este dificil de luptat deoarece oricine poate fi agentul său și el nu este conștientizat de către cei care îl practică în mod entuziast în viața de zi cu zi.… Citește mai mult »Totalitarismul orizontal în viață și în literatură
| Un material realizat de Dana Buzura-Gagniuc | | Participă: Iulian Stănescu, Radu Boroianu | Ne comportăm corect politic? Vorbim corect politic? Atitudinea noastră este suficient de fermă sau e mult prea delicată în raport… Citește mai mult »Corectitudinea politică sau varianta de azi a Patului lui Procust
| Un material realizat de Cristina Rusiecki & Carmen Corbu | | Participă: Radu Apostol, Doru Taloș, Leta Popescu, Elena Morar, Carmen Lidia Vidu | Subiectul teatrului documentar produce o oarecare scindare. Pentru spectatorul care… Citește mai mult »Teatrul documentar. O încercare de demontare a prejudecăților
| Un material de Nicu Ilie | | Participă: Mariano Martín Rodríguez, Sorin Antohi | Forme slabe ale controlului „egalilor”, exercitat pe orizontală, unele care nu traumatizează, nu limitează libertatea individuală și nu blochează creativitatea… Citește mai mult »Totalitarismul orizontal și tiraniile majorității
„Negreșită” se afirmă ca un spectacol despre corp: despre acel corp care, odată ce se descoperă în diferența sa față de ceea ce e acceptat – la scara majorității – ca făcând parte din sfera… Citește mai mult »Corpul ne(pre)văzut. „Negreșită”, un spectacol de echipă la Macaz
Faptul că putem amâna satisfacerea unei nevoi pe o perioadă foarte, foarte lungă e tipic omenesc, afirmă Sapolsky cu aplomb. Iar el nu prea are aplomb în nimic, pentru că biologia e un domeniu al… Citește mai mult »Comportamentul uman, între sublim, abject și context. „Biologia ființelor umane” de Robert Sapolsky
| Un material de Dumitru M. Rusu | Arhitectura perioadei socialiste și orientările acelor ani ai realismului și modernismului socialist au devenit din ce în ce mai populare în rândul specialiștilor în domeniu. Probabil unul dintre… Citește mai mult »Arhitectura modernist-socialistă în Europa de Est
De ceva vreme, atât teatrul, cât și cinematografia elenă sunt acaparate de absurd, făcându-te să te întrebi ce se întâmplă sub cerul senin al Greciei, încotro a apucat-o zeița Athena și ce l-a stârnit pe… Citește mai mult »Acesta nu este un film istoric. „The Favourite”
Nu puţini s-au întrebat şi se mai întreabă dacă intervenţiile directe ale unui scriitor, articolele sale pe marginea unui fenomen social, artistic sau chiar sportiv, nu sunt, în ultimă analiză, un fel de sustragere din… Citește mai mult »A fi prezent. Text apărut în nr. 46 al revistei „Tribuna”, din 16 noiembrie 1972