|| Un material de Cristina Rusiecki | Participă: Oltița Cîntec, Istvan Teglas, Judit Simon, George Ardeleanu, Elisabeta Pop, Andrei Măjeri ||
Se poate vorbi despre o criză a comunicării și în teatru? De pildă, între scenă și public? Noile forme de teatru au adresabilitate generală sau sunt destinate de la bun început unui public de nișă? Cum se reflectă criza actuală a dialogului în cea mai vie dintre arte? Ce s-a schimbat în tiparele comunicării în era în care informația circulă cu o viteză fără precedent? Ce mutații antrenează aceste noi tipare în limbajul dramatic, în structura și în mecanismele sale? Legat inextricabil de destinul Cetății, teatrul ia pulsul tuturor problemelor sale. Care sunt soluțiile găsite de creatori?
Oltița Cîntec – Teatrul, forțat să integreze elementele moderne
Istvan Teglas – Criza comunicării în epoca telefoanelor mobile
Judit Simon – Sala clasică ar trebui să dispară
George Ardeleanu – Urmările totalitarismului și ale limbii de lemn
Elisabeta Pop – Crize de comunicare, etnice, politice, sexuale…
Andrei Măjeri – Actorii tineri sunt interesați de statement
CITEȘTE ÎN FORMATELE ACTIVE DE MAI JOS