FotoScriptum propune publicului o experiență artistică interdisciplinară, situată la granița dintre fotografie, text și reflecție spirituală. Expoziția reunește lucrări realizate de-a lungul mai multor decenii de explorări vizuale și introspective, construind o lume sensibilă și subtilă, în care imaginea și cuvântul se completează reciproc.
citește și: „Privirea de artist mi s-a format, neîndoielnic, în India” – interviu cu Raluca Boboc la dublul eveniment: „Fotoscriptum – expoziție foto” și lansarea volumului „Lumi de prag. Scurt foto-roman incontrolabil”
Așa cum subliniază curatorul Alexandru Patatics, „conceptul expozițional marchează o serie de lucrări ale autoarei, care acoperă câteva decade de experiențe și investigații introspective de-a lungul călătoriei neobosite a Ralucăi, atât într-o lume vizuală – fotografică -, cât și în cea a textului scris. O lume aparte, subtilă și sensibilă, încărcată de sensuri și semnificații, în care spațiile traversate – de la vest la est / de la nord la sud, și invers – cum ne indică autoarea în text – desenează traiectorii complexe, într-o lume orientală, alături de oameni și locuri, de istorii si mitologii ascunse, dar și de un context imediat cotidian și profan pe care îl surprinde în momentele sale «fotografice» inedite, în compozițiile vizuale pe care le asamblează cu grijă și le investește cu «har». Adică cu o valoare spirituală proprie, în care autoarea se situează în devenire printr-un dialog subtil cu «metafizicul» percepțiilor senzoriale – pe care reușește să le înregistreze cu sârguință în ambele planuri și domenii artistice (text și imagine), materializate aici prin situarea într-o «lume de prag» – așa cum își definește «cartea-obiect» – expusă în expoziția de față. Aceasta ne plasează, la o atentă lectură a textului și a imaginilor prezentate, într-o lume a spiritualității asumate, pe care autoarea o caută și o găsește, și care excede orice tentație a cititorului de a o interpreta doar ca pe o simplă documentare a călătoriilor, a spațiilor geografice, a cultelor și culturilor, sau a stratificării sociale și a ideologiilor politice, surprinse și acestea adesea în imaginile sale fotografice. Pe de altă parte, expoziția FotoScriptum marchează și un debut oarecum «experimental» pe scena artistică, în care autoarea își asumă o colaborare «mediată» cu publicul său – atât cel care frecventează cu precădere scena artelor vizuale, cât și cel mai versat pe plan literar și spiritual, o experiență deloc întâmplătoare pentru că «fiecare e unic și irepetabil [ne spune autoarea] iar cu cei cu care ești unic și irepetabil în același timp nu îți sunt întâmplători»”.
