Cu siguranţă una dintre cele mai exotice apariţii în materie de eseu ale lui 2014 este recenta Camera obscură. Vis, imaginaţie şi bandă desenată a lui Ioan Stanomir. Specialistul în politologie, cercetătorul atent al culturii comuniste româneşti, dar şi monograful operei lui Ionel Teodoreanu propune acum o carte cel puţin la fel de imprevizibilă – ca sferă de preocupări – ca acelea anterioare. Camera obscură vine în linia recentului volum al lui Ion Manolescu Benzile desenate şi canonul postmodern (2011), însă spre deosebire de aceasta oferă un insight mai complex asupra fenomenului. Şi asta, pentru că „benzile desenate“ nu sunt urmărite doar ca fapt cultural autonom, ci şi ca discurs ideologic, capabil de a condensa valori sociale stratificate.
Ioan Stanomir, Camera obscură. Vis, imaginaţie şi bandă desenată, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2014, 264 p.