| Imagine de copertă: București, 9 mai 2025, foto Nicu Ilie |
INVITAȚI
Diaspora
sau acei români
despre care nu știm
mai nimic
Interviu realizat de NICU ILIE
Remus Ștefureac: „Acest vot al diasporei trebuie interpretat cu calm, așezat, luând în considerare foarte multe aspecte care țin de impactul negativ al manipulării, propagandei și dezinformării – de foarte multe ori alimentate, să spunem, pe rețele rusești, dar nu numai. Nu e un fenomen singular, specific doar românilor.”
Printre evenimentele politice șocante din perioada recentă, votul din diaspora a fost unul dintre cele mai mari. Este contraintuitiv cum aproape un milion de oameni, în mare parte locuind în țările Uniunii Europene, au votat un candidat extremist, cu un mesaj izolaționist. Dacă politica este definită ca fiind o manifestare legitimă și instituționalizată a intereselor diferitelor categorii de cetățeni, interesul din spatele unui asemenea vot este mai greu de identificat.
Revista Cultura va realiza în perioada următoare o serie de articole cu specialiști din țară și din străinătate, dar și cu persoane din diaspora, pentru a înțelege mesajul din spatele unui asemenea vot și pentru a identifica modul în care pot fi reconciliate diversele grupuri sociale din țară și din străinătate. (N.I.)
CONTRIBUȚII
De ce crește extremismul în diaspora românească? (Nu totul e despre bani)
Povestea spusă de numere.
Numerele spun (doar) o parte din poveste. În turul 2 scorul pentru întreaga diaspora a fost de 55% pentru Simion. (În primul tur, același candidat avusese 60% din voturi, la o prezență la vot semnificativ mai redusă). Însă, pe țări de proveniență, Nicușor Dan a câștigat în aproape toate secțiile de vot din străinătate, mai puțin în 10 țări din Europa Occidentală (unele dintre cele mai dezvoltate economic și mai disponibile pentru imigrația românească). Singurele țări în care votul antieuropean a fost majoritar sunt cele în care românii sunt atât de numeroși încât pot fi considerați deja ca o minoritate națională.
INVITAȚI
România poate aluneca pe panta fascismului sau a legionarismului?
Bogdan Ionescu: Este alunecarea României spre fascism/legionarism (de care vorbea și profesorul Bjola) o realitate? Sau dimpotrivă, este doar o temere nejustificată, o exagerare ori o interpretare eronată a contextului social-politic? Are cetățeanul român de bună-credință (sau chiar un cetățean occidental care își dorește o Europă puternică și democrată, în care să domnească statul de drept) motive de îngrijorare, de alarmare?
Printre evenimentele politice șocante din perioada recentă, votul din diaspora a fost unul dintre cele mai mari. Este contraintuitiv cum aproape un milion de oameni, în mare parte locuind în țările Uniunii Europene, au votat un candidat extremist, cu un mesaj izolaționist. Dacă politica este definită ca fiind o manifestare legitimă și instituționalizată a intereselor diferitelor categorii de cetățeni, interesul din spatele unui asemenea vot este mai greu de identificat.
Revista Cultura va realiza în perioada următoare o serie de articole cu specialiști din țară și din străinătate, dar și cu persoane din diaspora, pentru a înțelege mesajul din spatele unui asemenea vot și pentru a identifica modul în care pot fi reconciliate diversele grupuri sociale din țară și din străinătate. (N.I.)
Impactul
pirateriei semantice
asupra
societății democratice
METACULTURA
Autor: NICU ILIE
Când termeni precum „justiție”, „adevăr” sau „expertiză” sunt pirați și redefinți în mod partizan, încrederea publică în instituțiile democratice este subminată. Studiul „Trust and Governance”, realizat de Russell Hardin (2002), evidențiază relația strânsă dintre stabilitatea semantică a conceptelor politice fundamentale și încrederea în instituții. Tema este preluată și de OECD ca reprezentând o vulnerabilitate a democrațiilor la presiuni interne și externe.
În acest articol:
O dietă informațională sănătoasă
Erodarea înțelegerii comune
Subminarea dezbaterii raționale și generalizarea neîncrederii publice
Strategii de contracarare
Gândirea critică și alfabetizarea digitală
Revendicarea și recalibrarea termenilor
Diversificare și transparență
METACULTURA
Cum să-ți construiești un discurs extremist
Autor: NICU ILIE, CARMEN CORBU
Deși tehnicile SEO sunt native mediului digital, influența lor se extinde tot mai mult asupra discursului politic tradițional, offline.
Piratarea cuvintelor nu a fost inventată în anii noștri. Dar tehnologii recente, venite din zona optimizării semantice, au făcut-o deosebit de eficientă. Regimurile dictatoriale au desfășurat un efort constant de control semantic. „Limba de lemn” a comuniștilor este un exemplu. Dar eforturi de acest fel sunt documentate de la sfârșitul secolului 19, când au apărut primele partide asumat populiste. Ulterior, concepte ca „adevăratul popor”, „românul adevărat”, „bărbatul adevărat” ș.a. creează distincții arbitrare, în scop propagandistic, operând excluderi care servesc discursului extremist.
Confiscarea limbajului are implicații profunde și un mare grad de periculozitate. Nu doar facilitează transmiterea și sedimentarea unor comportamente nocive social, ci distruge chiar posibilitatea dialogului. Când limbajul însuși devine terenul unui conflict ideologic intensificat prin tehnici digitale sofisticate, capacitatea societății de a se înțelege pe sine și de a face alegeri colective informate este în pericol. După cum nota Hannah Arendt în „The Difficulties of Understanding”(1994), când cuvintele sunt folosite ca arme, ele își pierd capacitatea de a comunica și devin clișee care pot servi doar la îndoctrinare.
METACULTURA
Cuvinte piratate în discursul populist și extremist: studii de caz
Autor: NICU ILIE, CARMEN CORBU
La origine, în sociologie „familia tradițională” este adesea sinonim cu „familia extinsă”, multigenerațională și care are împarte spațiile pentru locuire și resursele. Astfel, deși aparent discursul pentru „familia tradițională” este îndreptat împotriva unor comunități LGBT, utilizarea acestui termen și nu a altuia aduce un întreg spectru al discursului antimodernist. Astfel, propaganda pentru „familia tradițională” este subtil îndreptată și împotriva familiei moderne, nucleare, și împotriva mobilității sociale sau împotriva unor tehnici educaționale. Discursul despre „valorile familiei” conotează un larg spectru de opinii ultraconservatoare și antimoderniste.
Semantica „justiției” este astăzi intens polarizantă. Cuvântul (și spectrul său semantic) devine un indicator de identitate politică. Astfel, a susține „justiția” nu mai înseamnă a susține respectarea legii, ci a susține o tabără sau o narațiune. De partea cealaltă, a critica „justiția” nu mai înseamnă a critica o decizie eronată, ci a respinge un întreg sistem de valori asociate. Mecanismul de monitorizare MCV, care a forțat un număr de reforme, dar și conceptul de „stat de drept” sau „independența justiției”, esențiale pentru sănătatea socială, au fost contrabalansate prin etichetări de tipul „statul paralel”, care conturează justiția ca parte a unei conspirații pentru deturnarea nelegitimă a afacerilor publice.
Legitimăm
sau nu legitimăm huliganismul?
METACULTURA
Autor: NICU ILIE
Masca de candidat civilizat și proeuropean a lui George Simion a căzut între cele două tururi de scrutin, când a trecut la amenințări contra celor care îl contestă. E un semn clar că sondajele îl indică pe un trend pierzător. Dar e și o aducere-aminte că el și grupurile care îl susțin – „galeriile” și neolegionarii – sunt, de fapt, autorii unor acte de violență publică pe care, anesteziați de discursuri care nu spun nimic, suntem dispuși să le ignorăm.
INVITAȚI
REMUS PRICOPIE
Încotro?
Dacă trecem mai departe fără să înțelegem ce ni s-a întamplat, greșim. Eu și mulți colegi de-ai mei, din spațiul academic, cu siguranță, ne vom concentra pe acest subiect. Fără patimă, fără ură, trebuie să înțelegem cum s-a ajuns ca un politician de factură legionară, pro-rus, cu comportament huliganic, să reprezinte o opțiune pentru 5.339.053 de români!
Fără un răspuns onest și un diagnostic corect, această cifră va depăși 50%+1 din opțiunile românilor, cu ocazia următoarelor alegeri.
CIFRE CU SUBIECT ȘI PREDICAT
Autor: NICU ILIE
Sfârșitul interimatelor
Viața politică din România este de săptămâni și luni bune sub semnul provizoratului. Președintele, primul-ministru, șefii principalelor partide, dar și conducerea unor instituții (inclusiv muzee și teatre), toți sunt interimari.
Polarizarea politică a fost maximă în această perioadă cu patru runde succesive de alegeri. Fiecare dintre cei implicați a definit principii maximaliste, care trebuie corectate în perioada următoare. Dincolo de tot ce s-a întâmplat (și dincolo de marea victorie a electoratului proeuropean), niciun partid nu are majoritatea în parlament. Niciun partid nu poate face guvern de unul singur. La Cotroceni, puterile constituționale ale președintelui sunt limitate. Ieșirea din situația de avarie se poate face doar prin conlucrare între forțe politice, totuși, rivale.
Pe de altă parte, oricare ar fi fost contextul, PSD și PNL au primit, tehnic, un vot de blam în alegerile prezidențiale. Faptul că nici în noiembrie, nici în mai nu au reușit să ducă un candidat în turul 2 este un semnal clar că trebuie să schimbe lucruri esențiale în acțiunea lor politică. „Back in business” nu mai e o opțiune. (Superficialitatea cu care au tratat rezultatele din iarnă a condus direct la această stare de avarie în care țara este astăzi).
Regenerarea
spațiilor industriale ca muzee și galerii de artă
SOCIETATE
Proiectele de conversie a spațiilor industriale au devenit un trend în întreaga lume. Ele sunt justificate cultural, sunt eficiente economic și au marele avantaj de a reduce poluarea legată de construcții. Mai mult, ele sunt versatile estetic și pot fi reintegrate peisagistic.
Acest fenomen, cunoscut sub numele de conversie sau regenerare urbană, valorifică patrimoniul industrial în beneficiul cultural al comunităților.
