Fenomenul piratării semantice și confiscării discursive nu a apărut cu populist-extremismul contemporan. Practici similare au fost experimentate de toate regimurile autoritare moderne, unde adeziunea publicului este forțată prin intimidare, dar și prin controlul informației și, mai presus de toate, a limbajului. Piratarea semantică este astfel procesul prin care cuvinte și expresii sunt confiscate din limbajul comun și li se conferă sensuri exclusive, intens ideologizate. Prin asemenea tehnici, grupările politice, în special cele extremiste fac din aceste cuvinte și concepte instrumente pentru a-și promova agenda și, totodată, a polariza societatea. Aceste practici sunt astăzi amplificate, în era digitală, prin tehnici de optimizare SEO, cum ar fi cercetarea cuvintelor-cheie, popularitatea și densitatea lor, dar și construirea artificială a unei autorități asupra temelor de interes public. Exemplele includ deturnarea termenilor precum „woke” sau „elită” și monopolizarea dezbaterilor pe teme ca migrația sau drepturile LGBT.
Prin aceste tehnici, discursul extremist vizează fracturi sociale. Adepții unor asemenea mișcări politice au o accepțiune proprie și limitată asupra unor concepte esențiale, ceea ce face ca dialogul cu ceilalți să fie extrem de dificil. Limbajul politic își pierde funcția de comunicare și fiecare dintre tabere acordă o semnificație diferită și incomprehensibilă acelorași cuvinte.
- Piratarea cuvintelor sau Cum să-ți construiești un discurs extremist
- Exemple de cuvinte și expresii piratate în discursul populist și extremist
Piratarea cuvintelor și confiscarea discursului au consecințe profunde asupra funcționării societăților democratice.
Erodarea înțelegerii comune
Când sensul termenilor fundamentali devine instabil și contestat, dialogul civic devine dificil sau imposibil. Jürgen Habermas, în teoria sa despre sfera publică, subliniază necesitatea unui limbaj comun pentru funcționarea deliberării democratice. Piratarea semantică subminează această bază comună.
Redefinirea termenilor în moduri care servesc agendelor extremiste contribuie la adâncirea diviziunilor sociale. Cercetătoarea Lilliana Mason, în „Uncivil Agreement” (2018), demonstrează cum polarizarea afectivă (tendința de a-i vedea pe adversarii politici nu doar ca având opinii diferite, ci ca fiind fundamental răi sau imorali) este intensificată prin manipularea limbajului.
Subminarea dezbaterii raționale și generalizarea neîncrederii publice
Confiscarea discursului limitează spațiul pentru dezbateri nuanțate și bazate pe dovezi. Filosoful Michael Lynch, în „In Praise of Reason” (2012), argumentează că democrația depinde de capacitatea cetățenilor de a se angaja în dezbateri raționale, iar această capacitate este amenințată de tehnicile de manipulare a discursului.
Când termeni precum „justiție”, „adevăr” sau „expertiză” sunt pirați și redefinți în mod partizan, încrederea publică în instituțiile democratice este subminată. Studiul „Trust and Governance”, realizat de Russell Hardin (2002), evidențiază relația strânsă dintre stabilitatea semantică a conceptelor politice fundamentale și încrederea în instituții. Tema este preluată și de OECD ca reprezentând o vulnerabilitate a democrațiilor la presiuni interne și externe.
În România, efectul piratării unor concepte a dat ca efect consolidarea convingerii (evidentă în sondajele de opinie) că, de foarte mult timp și în formă continuată, țara se îndreaptă într-o direcție greșită. Chiar și când rezultatele economice și sociale evidente indică îmbunătățiri extraordinare ale situației sociale, convingerea că țara merge într-o direcție greșită rămâne majoritară și chiar ascendentă.
Strategii de contracarare
În fața acestor provocări, cercetătorii și practicieni din domeniul comunicării publice au propus diverse strategii de rezistență:
Gândirea critică și alfabetizarea digitală
Accesul la informație fără înțelegerea proceselor și a vulnerabilităților se dovedește extrem de nociv, mai ales de când producerea informației și „conținutului” a devenit extrem de facilă și intens comercializată. Chiar dacă, anterior, media tradiționale aveau abateri deontologice notabile, autoreglementarea prin etica profesională împiedica cele mai grave abateri și preîntâmpina un număr de riscuri. În prezent, prin „jurnalismul cetățenesc” (care are multe părți bune, dar este complet lipsit de deontologie), riscurile au crescut.
Iar dacă producerea informației nu mai necesită skill-uri speciale, necesitatea acestor skill-uri este transportată în segmentul de consum. Accesarea informației din surse necunoscute necesită cunoaștere, gândire critică și conștientizarea riscurilor potențiale.
Educația media este la începuturi și încă se desfășoară aproape exclusiv prin canalele educaționale. Mai multe universități europene rulează asemenea programe, cu un impact pozitiv. Dar ele pot avea impact doar asupra unui număr foarte limitat de persoane: studenții actuali. Încă lipsesc inițiativele care pot duce la educarea consumatorilor de toate vârstele, de ex. campanii de conștientizare larg susținute și de impact.
Revendicarea și recalibrarea termenilor
În loc de a abandona termenii pirați, unii cercetători recomandă eforturi active de a recâștiga și recalibra sensul lor original, inclusiv prin optimizarea SEO pentru definițiile originale sau autentice. Lingvista Deborah Cameron, în „Verbal Hygiene”, oferă exemple de succes ale acestei strategii, iar proiectele „Reclaiming Digital Spaces” oferă resurse practice pentru o etică SEO capabilă să contracareze piratarea semantică și confiscarea discursului.
Importantă este și crearea unor resurse neutre, care să devină de referință în dezbaterile controversate. Dezvoltarea de platforme și metodologii care facilitează conversații nuanțate despre teme dificile (și care să fie rezistente la tehnicile de optimizare pentru polarizare) pot constitui un nivel esențial de dialog. Inițiativa „Difficult Dialogues” lansată de Universitatea Princeton (preluată și de Cornell) și platforma „The Middle Ground” reprezintă exemple promițătoare.
Cu un program similar, revista Cultura respinge în mod programatic propagarea unui singur set de idei și ideologii și încearcă permanent să cuprindă un spectru cât mai larg de opinii și interese pentru a contribui la reluarea dialogului între diversele grupări sociale și culturale.
Nu în ultimul rând, importantă este sintetizarea unor date de referință, statistice și analitice, care să servească dialogului bazat pe dovezi și informații verificate.
Diversificare și transparență
Practicile jurnalistice care rezistă încadrărilor partizane și caută să prezinte complexitatea temelor sociale, inclusiv prin transparență cu privire la terminologia utilizată. Organizația „First Draft” a dezvoltat ghiduri pentru jurnaliști privind modul de abordare a limbajului polarizant și a încadrărilor manipulative în era optimizării algoritmice.
Obiectivitatea absolută nu este posibilă, chiar și atunci când comunicatorii o urmăresc în mod constant. Erorile de percepție, unele automatisme și multe bias-uri culturale și comunicaționale pot aduce doze de partizanat. Ca urmare, diversificarea surselor de informare este esențială. Prima și cea mai importantă măsură pe care utilizatorii o pot lua ei înșiși este această diversificare. Pentru buna lor informare, trebuie să evite constant, utilizarea unei singure surse de informații sau a unui singur spectru mediatic.
O dietă informațională sănătoasă
Similar, pentru autorități și pentru promotorii spiritului democratic, este important să încurajeze utilizatorii să acceseze o gamă diversificată de surse de informare. Atât pentru a contracara dezinformarea, cât și pirateria semantică sau confiscarea discursului, metoda este simplă și eficientă.
Măsura este eficientă și împotriva „camerelor de ecou” algoritmice care domină social media și amplifică radicalizarea unor grupuri și conflictul cu celelalte. Diversificarea surselor elimină din „zgomotul” pe care fiecare sursă îl are, implicit, și conturează ceea ce Zeynep Tufekci numea în „Twitter and Tear Gas” o „dietă informațională” sănătoasă.