Interviu cu Remus Ștefureac
Printre evenimentele politice șocante din perioada recentă, votul din diaspora a fost unul dintre cele mai mari. Este contraintuitiv cum aproape un milion de oameni, în mare parte locuind în țările Uniunii Europene, au votat un candidat extremist, cu un mesaj izolaționist. Dacă politica este definită ca fiind o manifestare legitimă și instituționalizată a intereselor diferitelor categorii de cetățeni, interesul din spatele unui asemenea vot este mai greu de identificat. Revista Cultura va realiza în perioada următoare o serie de articole cu specialiști din țară și din străinătate, dar și cu persoane din diaspora, pentru a înțelege mesajul din spatele unui asemenea vot și pentru a identifica modul în care pot fi reconciliate diversele grupuri sociale din țară și din străinătate. (N.I.)
Reporter: Ultimele alegeri prezidențiale au fost un șoc din multe puncte de vedere, primul tur, al doilea tur, candidații, proporțiile, demografia votului și așa mai departe. Dar unul dintre elementele care atrage cel mai mult atenție este că diaspora masiv cu un reprezentant antieuropean. Iar când vorbim de diaspora, vorbim în principal de diaspora din țări dezvoltate ale Uniunii Europene. Cum se poate explica?
Remus Ștefureac: Așa este, din păcate. Însă aș transmite un semnal foarte puternic de temperare împotriva abordărilor ultra-arogante și intelectualiste circulate în spațiul românesc, în care acuzăm, in corpore, cetățenii români că votează așa cum nu ne place nouă. Este cea mai profund lipsită de cultură atitudine pe care o pot manifesta astfel de oameni și aproape că protestez împotriva unor asemenea abordări.
Nu se poate ca votul din diaspora să fie eroul și salvatorul națiunii în 2014 sau în 2019 (și cetățenii de acolo tratați ca atare), iar 10 ani mai târziu să fie considerați pleava societății. Oamenii care au asemenea atitudini (și, din păcate, între ei sunt mulți intelectuali), își dovedesc limite și, sincer, din punctul meu de vedere, ar trebui să-și revizuiască, atitudinea. Acest vot al diasporei trebuie interpretat cu calm, așezat, luând în considerare foarte multe aspecte care țin de impactul negativ al manipulării, propagandei și dezinformării – de foarte multe ori alimentate, să spunem, pe rețele rusești, dar nu numai. Nu e un fenomen singular, specific doar românilor. Ascensiunea unor astfel de curente este semnificativă în societățile occidentale unde românii trăiesc și unde astfel de curente s-au dovedit extrem de populare. Au ajuns chiar la conducerea unor țări; sigur, ulterior au devenit moderate, dar au ajuns la conducerea unor țări cu tradiție democratică.
În al treilea rând, ar trebui să înțelegem că votul diasporei – nu doar acum, ci și cel din 2014 și cel din 2019 – a fost, de fiecare dată, un vot de protest împotriva clasei politice tradiționale. Doar că de această dată nu a mai existat un aspirator de voturi antisistem, să spunem, deși mai degrabă sunt voturi împotriva clasei politice tradiționale. Singura ofertă percepută ca având acest mesaj a fost cea a candidatului AUR. În trecut au fost mai multe voci, de această dată nu a mai fost cazul.
Și nu în ultimul rând, trebuie să ne uităm și la structura votanților de acolo. Cea mai mare parte a celor care formează diaspora sunt oameni care au fost „alungați” din țară de sărăcie, au fost „alungați” din România de lipsa de integritate, de incompetență, până la urmă. Ei nu au găsit aici politici bune, un nivel de trai bun. În comunitățile mici, în mediul rural, în orașele mici, mijlocii, de unde provin cea mai mare parte a celor care au emigrat și formează astăzi diaspora din țările occidentale. Prin urmare, vorbim de oameni alungați de sărăcie și cărora statul român le-a oferit prea puțin. Sigur s-a vorbit foarte mult de nivel de educație, și aici sunt nuanțe, pentru că lucrurile nu sunt absolute. Sunt oameni cu studii primare care au votat cu George Simion, și nu puțini. Dar sunt și oameni cu studii superioare care au votat cu George Simion, și nu puțini, inclusiv din diaspora.
Prin urmare, o parte din votul, hai să-l numim pentru partidele cu mesaj radical extremist (care, probabil, au fost și portavoce a propagandei ruse), a fost un răspuns la modul în care asemenea mesaje au reușit să capaciteze, să capteze frustrarea, în primul rând, economică, socială, a unor cetățeni care, repet, provin din aceste comunități în care beneficiile aderării la Uniunea Europeană nu sunt suficiente. Sigur, putem să comentăm foarte mult despre faptul că o parte din reprezentanții noștri din diaspora beneficiază de proiectul european și atunci cum votează împotriva lui? Dar oare cum votează, să spunem, cu partide cu mesaj radical eurosceptic cetățenii din Franța, cetățenii din Germania, cetățenii din Italia, unde un asemenea vot a dat primul-ministru? Sau cum au votat cetățenii britanici ieșirea din Uniunea Europeană?
Repet, abordări superioare, arogante, intelectualiste, sunt profund nocive acum și cred că intelectualii de la noi ar trebui să cumpănească mai mult înainte de a arunca cu anateme.
Rep.: Probabil o greșeală este și că vorbim despre diaspora ca fiind un fenomen unitar. De fapt, sunt multe straturi ale diasporei, multe etape și mecanisme, multe medii de proveniență.
Remus Ștefureac: Sunt de multe nuanțe, este perfect adevărat.
O completare. Încă o dată, și e valabil și pentru voturile din țară și pentru cele din diaspora. Mai mult de jumătate dintre români au votat au votat cu George Simeon au studii primare, cu maxim 8 clase. Însă tot din această categorie, aproape 40% din românii cu 8 clase au votat cu Nicușor Dan. Din acest punct de vedere, repet, a împărți România în triburi foarte omogene este realmente o inepție, aș spune, și o dovadă de lipsă de cultură în înțelegerea fenomenelor de la noi.
Rep.: În spațiul public există foarte puține date sociologice bine documentate despre diaspora. Vorbim despre „românii de pretutindeni” la alegeri și foarte rar în alte situații. Ca sociolog, cum percepeți informațiile pe care le avem despre românii din diaspora? Noi nu știm oficial nici măcar câți sunt.
Remus Ștefureac: Avem foarte puține date de profunzime despre diaspora, sunt foarte puține studii făcute în acest sens pe această cale. Chiar fac un apel pentru statul român în acest sens. Statul român, dacă este un stat inteligent, ar trebui să fie un stat care să investească enorm în susținerea diasporei românești, care este și un factor de influență în societățile occidentale, așa cum procedează de exemplu Ungaria în susținerea diasporei din țările vecine, care e un factor de influență în țările vecine, inclusiv în România.
Cred că statul român are o imensă resursă în cetățenii noștri din diaspora, dar pentru a putea folosi această resursă, este cert că noi trebuie să înțelegem mai multe despre acești oameni. Și atunci înseamnă să investiții în proiecte de cercetare, derulate de entități academice din România, de entități comerciale, de ce nu?, în cadrul unor proiecte ample, astfel încât noi să putem să înțelegem în profunzime diaspora românească, să înțelegem ce înseamnă diaspora din Germania, care are un anumit profil, ce înseamnă Franța, ce înseamnă Italia, ce înseamnă Marea Britanie, ce înseamnă Austria, Belgia, Olanda și așa mai departe. Doar dacă vom avea date suficiente, vom putea să avem mai puține surprize strategice ca stat, să fim mai puțin vulnerabili în fața agresiunilor informaționale și tendințelor de capturare ale unor puteri ostile, și, în același timp, să folosim pozitiv această informație și aceste cunoștințe în a promova mai bine atât interesele noastre ca stat, cât și, evident, interesele cetățenilor români, indiferent unde locuiesc ei.
Rep.: Avem de ani buni un minister al românilor de pretutindeni. Percepția este că acel minister nu face decât să distribuie niște granturi pentru biserici din diaspora.
Remus Ștefureac: Nu am suficiente date și informații cu privire la activitatea acestui minister ca să mă pronunț într-o formă sau altă.
Rep.: Ce credeți că ar trebui făcut pentru ca românii din străinătate, din diaspora, să nu mai aibă senzația că sunt rupți de România, că statul român este împotriva lor, că sunt lipsiți de sprijin? De ce credeți că ar avea fiecare dintre categoriile din diaspora nevoie pentru a se simți mai apropiată de viața din România?
Remus Ștefureac: Este nevoie de mai multă integritate și mai multă competență la vârful statului român. Mai puțină aroganță, de ce nu? Mai multe politici aplicate exclusiv pentru susținerea acestor comunități. Sprijinirea bisericilor din diaspora? Da, este un element important, care ține de identitatea noastră și, de asemenea, n-aș blama atât de mult, să spunem, politicienii care susțin, să spunem, dezvoltarea bisericilor românești din diaspora, dar acesta nu ar trebui să fie singurul element. Evident că nu se pune problema în acest sens.
E nevoie de centre educaționale: totuși copiii românilor din diaspora, care se nasc în țările din diaspora, să aibă în continuare contact cu cultura română, cu limba română. Învățarea limbii române este, până la urmă, esențială din acest punct de vedere.
De asemenea, este importantă sprijinire economică a românilor din diaspora. Repet, așa cum procedează Ungaria, care oferă granturi de dezvoltare economică – vedem afaceri sprijinite direct de guvernul de la Budapesta, inclusiv în România. Dar nu vedem afaceri sprijinite direct de guvernul de la București, ale românilor din Franța, din Italia, din Spania, din Marea Britanie, de oriunde există un interes pentru astfel de acțiuni. Asta înseamnă acțiunea unui stat inteligent.
De asemenea, sunt necesare eforturi la nivel diplomatic, unde s-au făcut unele acțiuni (nu putem să susținem că totul este negru), s-au făcut destul efort, dar se poate face în continuare, astfel încât țările gazdă să adopte politici cât mai favorabile comunităților de români din statele gazdă. Sunt comunități mari, de oameni serioși, oameni muncitori, care plătesc taxe în statele respective, și care, sigur, au nevoie de sprijin pe chestiuni administrative, nu doar consulare, legate de pensii, de salarii, de transferul actelor, de recunoașterea studiilor, toate aceste elemente sunt importante. Trebuie spus și că nu e ca și cum statul român a fost complet absent din acest tip de activitate. Dar poate că trebuie să-și promoveze și mai bine activitățile, să informeze mai bine comunitățile de români din afara țării. Cu siguranță, la așa ceva mai e multe lucru.
Rep.: Lipsa unor date sociologice reale lasă locul unor cunoașteri empirice. Iar senzația este că de multe ori românii cei mai bine integrați în societățile-gazdă preferă să rupă legăturile cu România. Copiii lor, mai ales, sunt foarte puțin conectați; chiar și cunoașterea limbii române este deficitară. Deși există în multe zone școli sau cursuri în limba română, ele sunt destul de puțin accesate. Iar cei care rămân într-o relație cu viața politică din România sunt cei care sunt mai puțini integrați în comunitățile acelea.
Remus Ștefureac: Nu avem, din păcate, date suficiente. Asemenea observații empirice nu știu dacă sunt valide și reprezentative pentru situația reală care este în diaspora. În lipsa unor date serioase putem doar să speculăm și, sincer, nu aș dori să fac acest lucru.
Dar ați indicat, de exemplu, o zonă în care, iarăși, acțiunea publică a statului român s-a manifestat și cu siguranță că o poate face și mai pregnant. Atunci când vorbim de copiii cetățenilor români, care merg la școală. Eu am și alt tip de informații. Cetățenii români caută astfel de oportunități. Iar ele pot fi oferite la o scară mult mai largă, având în vedere faptul că programele educaționale totuși sunt descentralizate în multe state. Aici, da, statul român poate să aibă o acțiune mult mai amplă, acolo unde sunt comunități mai mari de români. Și, sigur, aici vorbim de cursuri opționale.
Rep.: În concluzie, în locul demonizării diaspora în ansamblu ei, ar trebui să cercetăm întâi, să vedem cine sunt românii de acolo, ce își dorește fiecare dintre categoriile din diaspora și apoi să facem pași concreți pentru o reunificare sau pentru un dialog.
Remus Ștefureac: Absolut. Cred că niciodată, indiferent de context, nu trebuie să demonizăm. Haideți să înțelegem și haideți să facem o schimbare în bine, în locul demonizării. Prea multă energie se poate consuma pe demonizare. În schimb, prea puțină pe înțelegere și pe construire de punți.
vezi și „Emigranții noștri sunt, în mod straniu, mai naționaliști decât sedentarii”
interviu cu Călin Cotoi interviu cu Călin Cotoi