Într-un articol publicat inițial pe Facebook, rectorul SNSPA, Remus Pricopie critică instrumentalizarea în politica internă a temelor de politică internațională și a intereselor strategice ale României. În actuala criză guvernamentală, marile partide recurg la obstrucții cu un impact negativ asupra intereselor pe termen mediu și lung ale României, folosind asemenea teme ca instrument de constrângere în încercarea de a forța un deznodământ sau altul al crizei. (Revista Cultura)
Politica internă a început să fie purtată, tot mai des, pe terenul relațiilor strategice externe ale României. Și acesta este un semn rău.
Disputa despre programul SAFE și relația industrială cu Germania, urmată imediat de controversa privind proiectul strategic de la Doicești – realizat în parteneriat cu Statele Unite – arată că lupta politică internă a depășit deja granița competiției democratice obișnuite.
Când proiectele strategice de securitate și energie, alături de parteneriatele geopolitice, devin arme de conflict politic intern, costul nu mai este electoral. Devine un cost de încredere, plătit de țară, nu de politicieni.
Și atunci apare întrebarea: de ce ne punem piedică singuri?
Statele serioase transmit partenerilor predictibilitate și continuitate. Statele fragile își transformă propriile proiecte strategice în ținte ale războiului politic intern.
Germania și Statele Unite nu sunt decor electoral. Sunt parteneri strategici ai României.
În politică, multe sunt tolerate în logica confruntării democratice. În diplomație și în relațiile strategice, însă, încrederea pierdută se reconstruiește greu și lent.
Poate că ar trebui să ne amintim că un stat matur își schimbă guvernele și își gestionează conflictele politice în limitele jocului democratic, dar niciodată nu își sabotează direcția strategică.
Între timp, AUR și Kremlinul jubilează.
- De ce ne punem piedică singuri? - 21 mai 2026
- Noul guvern? - 19 mai 2026
- Mulțumesc, domnul ministru Liviu Maior! - 5 aprilie 2026