Despre PNRR și riscul pierderii celor 11 miliarde (10-12, de fapt) se tot vorbește. Dar în România să spui că le-ar pierde țara e prea puțin. Ca să înțelegi miza, trebuie spus cine le pierde: sponsorii politici, administrațiile locale, firmele care au contracte în derulare, electoratul partidelor mari. Pentru că să vorbești de interesul național în acest context de război hibrid a ajuns să nu mai aibă prea mult sens.
PNRR a avut o valoare totală de 20,1 miliarde euro. Mai mult de jumătate din această sumă trebuie decontată în lunile următoare. La începutul lui august urmează o tranșă relativ mică ca valoare – aproximativ două miliarde de euro – dar cu probleme majore. Este vorba despre cererea de plată nr. 5 (CP5), care include 75 de jaloane și ținte, dintre care 21 sunt reforme și 54 investiții, conform Notei prezentate în ședința de guvern din 16 iulie . Această tranșă este condiționată de „reforme ireversibile”, cum spune textul oficial: salarizarea unitară, Codul Urbanistic, digitalizarea administrației, legea reglementării, o nouă normativitate în audit și control. Sunt reforme care deranjează mulți funcționari, multe instituții și multe grupuri de interese. Banii din această tranșă merg aproape integral către entități de stat, pentru implementarea acestor reforme. Nu-i vede nimeni. Poate, dintre firme, cele implicate în digitalizare să știe că facturile lor depind de tranșa asta.
Termenul renegociat de guvern pentru depunerea CP5 este începutul lunii august. Pe surse, se discută convocarea unei sesiuni extraordinare a Parlamentului în jurul datei de 27 iulie, tocmai pentru a putea trece legislația necesară. În comisii se lucrează deja, iar amendamentele la Codul Urbanistic au fost mediate chiar astăzi.
Dar acești două miliarde de euro sunt doar precondiția pentru depunerea cererii finale de plată, mult mai consistente și cu implicații directe masive. Este vorba despre tranșa finală, care în limbaj tehnic este numită CP6, deși este doar o etapă a CP5 extinse. (De fapt, din cauza amânării reformelor, care trebuiau finalizate din anii precedenți, s-a creat o tranșă specială înaintea tranșei finale). Această tranșă acoperă „valul modernizării”: renovări energetice, ambulatorii, dotări medicale, laboratoare inteligente, digitalizare locală, drumuri județene, apă-canal. Termenul prevăzut este sfârșitul lunii septembrie.
Analizând proiectele aflate în execuție, rezultă că un număr enorm de firme și de administrații centrale și locale au de încasat sume foarte mari. Estimările realiste indică între 11.000 și 12.000 de firme – dintre cele care câștigă contracte cu statul – și mii de administrații locale. Toate acestea depind de tranșa finală.
Dacă tranșa reformelor nu se decontează cu bine în august, tranșa modernizărilor nici nu intră în discuție. În rezumat, mai sunt 15–20 de zile pentru a trece reforme majore și extrem de dificile, cu un Parlament ostil (și în vacanță) și cu un guvern fără puteri legislative.
De aceea trebuie analizat și scenariul în care PNRR-ul este compromis.
Lucrările aferente acestor sume sunt deja contractate. Statul român va trebui să acopere suma din deficit dacă UE nu o rambursează. Ar urma o creștere cu 3–4% a deficitului pe acest an, ceea ce ar duce deficitul spre 8% din PIB. Aceasta ar obliga Comisia Europeană să declanșeze procedura de deficit excesiv, iar alte miliarde din fondurile europene ar fi blocate. Inflația ar ajunge la două cifre, iar cursul euro nu ar mai putea fi apărat, pentru că fondurile europene sunt un mecanism esențial de echilibrare macroeconomică. Ratingul de țară s-ar deprecia la „junk”, iar dobânzile la împrumuturi ar ajunge la cote greu de imaginat. Titlurile de stat s-ar apropia de dobânzi cu două cifre. Împrumuturile ar deveni singura sursă de finanțare a deficitului nou creat și ar fi necesare pentru a finaliza lucrările din PNRR deja contractate și executate.
Toate acestea vor însemna întârzieri enorme. Administrațiile publice vor trebui să acopere din bugetul propriu aceste întârzieri, să facă față proceselor intentate de firme, să plătească majorări și penalități. Pentru multe localități va fi devastator. Vaslui, Botoșani, Suceava sunt județe cu foarte multe proiecte în PNRR, dar sunt și zone care nu pot face față unor creșteri ale deficitului. Teleorman la fel sau Giurgiu. Ar urma fie falimentul unor administrații, fie colapsul unui număr mare de firme locale.
Nu este o descriere alarmistă. Este doar o variantă dură a ceea ce ar putea urma.
| Sector | Estimare firme afectate |
|---|---|
| Construcții | 3.000–4.000 |
| Digitalizare | 1.200–1.800 |
| Energie | 800–1.200 |
| Medical | 500–700 |
| Educație | 600–900 |
| Apă-canal | 300–500 |
| Industrial | 1.000–1.500 |
| Consultanță | 600–900 |
| Servicii financiare | 200–300 |
| Total | 8.000–12.000 |
Situația pe categorii de lucrări
- Renovări energetice clădiri publice — plăți parțiale, 20–50%
- Reabilitări rezidențiale — plăți parțiale, avansuri mici
- Ambulatorii și spitale — plăți parțiale, echipamente neplătite integral
- Drumuri județene și comunale — plăți parțiale, execuție 30–60%
- Digitalizare primării — plăți parțiale, multe proiecte în fază de achiziție
Conform contractelor, în cele mai multe cazuri cel târziu la 30 octombrie ar trebui făcute ultimele plăți către firme.
Pe partide, cele mai afectate vor fi PSD și PNL, care au câștigat majoritatea administrațiilor locale. Pentru ambele, ar fi un dezastru total.
Văzând ce presupune tranșa din septembrie, este greu de crezut că partidele nu vor găsi o cale să deblocheze PNRR-ul. Cu actualele conduceri sau cu altele. Cu eventuale scindări majore la început de septembrie. Parlamentul este în vacanță, dar televiziunile de știri au emisiuni zi de zi și pun o presiune enormă.
Probabil tranșa din august va fi amânată dincolo de orice bun-simț. Dar tranșa din septembrie, posibil și ea amânată o lună-două, va declanșa lupte interne în toate partidele. Nici măcar AUR nu va scăpa. USR nu are disidențe relevante. În PNL a existat una care a trecut fără urmări grave – și nici Înalta Curte nu poate obliga partidul să aleagă un alt președinte. Miza principală este în interiorul PSD. Este o lună extrem de grea pentru conducerea partidului, care a eșuat în toate atacurile politice lansate începând cu luna mai. Cineva trebuie să deconteze criza, iar eșecurile repetate nu întăresc poziția niciunui politician. Amenințarea cu blocarea acestor deconturi nu e nici ea de natură să consolideze poziția unui politician: dimpotrivă.
În zona PSD sunt multe firme care așteaptă bani din PNRR și multe primării care nu pot face față unui eventual eșec. Dintre clienții acestui partid, cei deranjați de legea salarizării sunt, până la urmă, nesemnificativi în comparație cu volumul enorm de interese aferente ultimei tranșe.
Top 10 județe cu proiecte în derulare
Cluj; Timiș; Iași; Brașov; Constanța; Bihor; Dolj; Suceava; Vaslui; Botoșani
Sunt județe cu cele mai numeroase proiecte,
parte dintre ele (cum sunt cele pe eficiență energetică) foarte mari.
Zone cu risc ridicat
Nord‑Est: Vaslui, Botoșani, Neamț, Suceava
Sud‑Vest: Dolj, Olt, Gorj
Sud: Teleorman, Giurgiu, Călărași
Localitățile din aceste zone au bugete locale mici, nu pot acoperi din bugetul propriu lucrările dacă nu sunt decontate și depind masiv de creditele-punte acordate de Ministerul Dezvoltării și decontarea finală a proiectelor de către Uniunea Europeană.
AUR nu are primari, deci aparent nu are interese locale. Așa cum s-a poziționat până acum, AUR ar putea sabota PNRR-ul doar pentru a putea spune ulterior că UE și fondurile europene sunt „nașpa”. Dar nu doar George Simion există în acel partid. Presiunea asupra multor parlamentari AUR va fi chiar mai mare decât asupra celor din PSD, pentru că acei oameni nu sunt legați de nimic și nu au îndelungate cariere politice pe care să le riște. Și pentru că și printre ei sunt și unii care înțeleg amploarea dezastrului economic care ar urma unui eventual eșec al acestor finanțări.
Pariul meu este că până în septembrie se vor limpezi apele. Unul sau mai multe partide se vor rupe și se va forma o majoritate care să facă un guvern capabil să încheie PNRR în octombrie–noiembrie. Sau o pseudo-majoritate care să voteze în Parlament legile unui guvern demis, al cărui mandat să fie prelungit sine-die. La drept vorbind, după demitere, Guvernul Bolojan a devenit chiar mai performant decât înainte. Cu paradoxul evident că cel mai bun guvern român din ultimul deceniu este unul cu puteri limitate! (Este o opinie personală, însă una care are cifre pertinente în spate).
Nu știu dacă ce va rezulta din reconfigurarea din septembrie va fi un proiect politic solid și stabil. Nu prea are cum să fie, date fiind numele celor din Parlament. Dar cred că, abulic și scandalagiu, acest mediu politic va avea totuși capacitatea și interesul de a nu rata finalul PNRR, unde mizele nu mai sunt doar naționale, ci ale fiecărui sponsor, ale fiecărui client politic și ale fiecărui alegător.
vezi și: De ce actuala criză politică e altfel?
