Cum să eviți patetismul într-un spectacol despre tragedia de la Colectiv? Cum să exprimi principiile generației tale, rămânând, totuși, obiectiv? Cum să pui întrebări despre lumea în care trăiești, unde se produc drame ca incendiul de la Colectiv, fără să manipulezi emoțional sau să îndepărtezi prin tonul vituperant? „După întâlnirileContinuă lectura
Cu o consecvență de aproape două decenii, o trupă mică, dar extrem de valoroasă, cea a Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, se dovedește oricând dispusă experimentului, deschizându-se către noi și noi formule. Dacă alte teatre care au luat startul alături de cel de la Sfântu Gheorghe s-au clasicizat sauContinuă lectura
Spectacolul Teatrului Maghiar din Timișoara câștigă în primul rând datorită abilității regizorului de a evita melodrama, speculând la maximum înzestrarea muzicală și coregrafică a trupei. Nu puțini sunt creatorii de teatru care, îndrăgind un film, se simt tentați să-i reproducă povestea pe scenă. Cum limbajele celor două arte diferă, reproducereaContinuă lectura
O nouă generație în teatru – este concluzia care se impune cel mai limpede după „Medea’s Boys”, cu fragmente din Euripide și dramaturgie de Ionuț Sociu, în regia lui Andrei Măjeri, la Apollo 111. Ritm alert, acțiuni non-stop, accent pe spectaculosul corpurilor și pe capacitatea lor de a furniza sensuri șiContinuă lectura
Tace. Se uită în față. Își umezește buzele. Apoi, își dă cu mâna prin păr. Nu face nimic special. Nimic în plus față de alte actrițe. Și, totuși, corpul său, aproape nemișcat, pare incandescent. Combustia interioară îi scânteiază în ochi. Rămâne atentă. Ba nu, încordată ca un arc! Ba nu,Continuă lectura
Se învârte ca un leu în cușcă, apasă pe telecomandă ca muzica să-i spargă urechile și să-i amuțească gândurile, după care o oprește și, așezat comod în scaunele ca de avion, se uită la un video cu Chris Rhea: Road to Hell. Nu are chef de griji, ci doar deContinuă lectura
Cum să redai sunetul vocii interioare, parcursul său sinuos, cu percepții și senzații venite din exterior peste care se interpun spaime nedeslușite, imagini și reflecții – iată pariul pe care și l-au asumat regizorul Theodor Cristian Popescu și scenograful Mihai Păcurar. Montarea lor, un adevărat exercițiu stilstic, reproduce subtil misterulContinuă lectura