Irina Marinescu și-a petrecut sărbătorile de iarnă la Tel Aviv, prin dans ; sărbătorile însemnând Crăciunul, Revelionul, și între cele două, ziua ei, Irina fiind născută pe 26 decembrie. Pe toate le-a celebrat în jurul atelierului la care a participat, unde a explorat mișcarea în vocabularul Gaga, program dezvoltat de Ohad Naharin în Batsheva Dance Company.
Astăzi, 15 februarie, la CNDB, Irina Marinescu va coordona un atelier în care corpurile vor comunica în limbajul GAGA.
Pasiunea pentru dans, spune ea, a început în 2009. De atunci, a participat la numeroase ateliere, studiind limbaje de dans și forme ale artelor performative: ateliere de dans contemporan cu profesioniști români și din străinătate, ateliere de Feldenkrais, Viewpoints, Das Theater Feedback Method, Contact improvisation, Gaga, producție de spectacol, dans și film. A lucrat la Centrul Național al Dansului București, a participat la Cultural Management Academy în 2019, iar în prezent este artistă și producătoare independentă. Colaborează cu artiști din diferite medii pentru a crea contexte în care ingredientele principale sunt conexiunile autentice, experimentul și emoțiile.
Irina a traversat emoțiile din performance-ul imersiv “Nu o lua personal”, a dansat cu ploaia în filmul scurt “Paparuda”, a apărut chiar și în videoclipuri muzicale.
Îi place să râdă. Mult. Din când în când face stand up, participând la open mic-uri in cluburile de comedie din Bucuresti.
În decembrie a făcut un apel online pentru prietenii care doresc să o susțină să ajungă la Tel Aviv la programul intensiv GAGA. Așadar, după un friendraising reușit, Irina a zburat la Tel Aviv. A ținut zilnic un jurnal al momentelor trăite într-un grup pe facebook; un fel de postcard virtual.
Despre programul GAGA vorbește cu multă bucurie, așadar, astăzi, la Centrul Național al Dansului, Irina Marinescu coordonează un atelier de mișcare, “Sharing Practices”, în care va împărtăși, pe covorul de dans, din instrumentele pe care le-a adus de la Tel Aviv.
– Spune-mi despre Gaga
– E o tehnică de mișcare care se pliază pe orice corp, într-un fel. Bine, ei lucrează cu dansatori profesioniști. Așa e dezvoltată ca metodă, în compania de dans. Cumva, unele lucruri nu îmi erau străine, am mai făcut și ateliere de mișcare Feldenkrais și nu am făcut dans, așa cum se face în balet, în oglindă. Pentru unii dansatori, de exemplu, e un shift foarte mare. Ohad, când lucrează în companii are cerința ca toate oglinzile sa fie acoperite . Se lucrează foarte mult pe autenticitatea felului în care te simți, dacă te simți obosit, să te lași să fii. – ok, ești obosit. Cum te poți mișca în starea asta și care sunt volumele de intensitate cu care te poți juca? Și ideea de a fi cumva împotriva gravitației, de a te mișca astfel. Nu se face mișcare la podea, e foarte mult despre senzația de plutire, o atenție care vine la ce te mișcă și dacă vine din interior sau din exterior. La repertoriu am făcut tot așa, cu atenție la calitatea mișcării. Repertoriu, adică învățat coregrafii din spectacole, fragmente. Mie asta îmi lipsește, pentru că n-am făcut foarte mult, și voiam să lucrez oricum. Dimineață erau cursuri de Gaga, pe urmă Repertoriu și apoi Metodis, care e un fel de Gaga mai explicat, mai cu atenție la niște informații. Toate se fac cu mișcare, cu ochii deschiși. Și când se începe, se continuă, fără pauze. Se mai ia o pauză de băut apă.
– Deci toată lumea e într-o transă de mișcare, de plutire?
– Nu doar de plutire, e destul de activ. Chestia asta de plutire este pentru a conștientiza cât de mult suntem în gravitație, cât de mult suntem atrași de pământ și cât de mult suntem dispuși să ne ridicăm, e o disponibilitate în mișcare, de a fi cât mai relaxat. De aici se pornește.
– Și cum te-ai simțit?
– M-am simțit în extaz, în curs. Apoi, ei bine, nici n-am avut timp să mă odihnesc, nici să m-antrenez înainte. De obicei oamenii mai merg la un curs înainte, nu merg la un intensiv din prima, mai e unul ceva mai scurt.
– Există un curs de nivel începător?
– Nu, e un curs mai mic, sunt și cursuri pentru durate mai mici.
– Și n-ați avut nici un fel de pauză, timp de câte zile?
– Au mai fost niște pauze, dar destul de scurte, fiindcă e Sabatul. De vineri, sâmbătă, e weekend și într-una din zile am terminat mai devreme. Asta a fost, am terminat două zile un pic mai devreme, la 2 în loc de 4 jumătate.
– Trebuia să ajungă lumea acasă să facă cozonaci?
(Râde) Gogoși! Am mâncat gogoși în perioada asta pentru că se sărbătorește uleiul, miracolul uleiului. În loc să dureze o zi, cu ulei lămpile au rezistat opt zile, după asediu și se fac mâncăruri gătite în ulei, gogoșele cu cartofi, gogoși umplute, se numesc într-un fel, Sufganiyah. În penultima zi, în a șaptea, eram „Gata, acum mi-am intrat în ritm. Hai să lucrăm! Așa să fie fiecare zi!”
– Și după ce te-ai întors ai continuat să te antrenezi?
– M-am odihnit (râde). Am lăsat-o așa, și acum am început din nou. Îmi reiau ușor ritmul. A fost multă informație. Intens, practic, atâtea ore pe zi, în acea energie. Dar era mișto că mă simțeam ca acasă acolo. Era și felul în care, cu toate că nu stăteam prea mult de vorbă cu ceilalți participanți, ne conectam foarte ușor în mișcare.
– Participanții erau de peste tot?
– Singapore, Japonia, China, State, Filipine, Italia, Franța.
– În ce limbă vorbeați?
– În engleză. Era o tipă din Puerto Rico, așa că am mai vorbit și spaniolă, dar auzeam și franceză și italiană. Era mișto. Mai era un grup din Singapore, două fete și un tip, doi italieni care erau superbi. Era un program pentru teachers, de formare, și unii din participanți erau parte din acest program. Îi vedeam. Cumva, unii, au fost din start mai relaxați. Erau unii care erau la a treia experiență, al treilea curs, cum era tipa din Philipine. Bine, peste tot în lume. Cursul nu se ține doar în Tel Aviv.
– Gaga pornește din Tel Aviv?
– Da, din Tel Aviv, acolo se află și sediul Batsheva Dance Company. Am avut două cursuri și cu Ohad Naharin. Ohad este coregraful care a inițiat Bacheva și tot el este creatorul Gaga.
– Și de ce îi spunem Gaga?
– Explică Naharin, într-un documentar. Am văzut întâi documentarele. În “Mr Gaga”, am impresia. Mai e unul, “Out of focus”. Ambele sunt făcute de Tomer Heymann care l-a însoțit îndeaproape pe Ohad Naharin la repetiții. Naharin vorbea de Gaga, că a vrut să fie ceva “not to be taken very seriously” , în mișcare. E, însă, o disciplină. La Tel Aviv ne explicau că programul pentru formarea de profesori durează 12 luni. Ohad zice la un moment dat de felul în care se uită. Privește “out of focus” și astfel poate să vadă tot. Si-mi spuneam : ah, uite ce filosofie bună!. Apoi, în timpul cursului, când ne concentrăm pe diferite părți din corp, a venit un moment în care ne concentram pe mâini. Ni s-a zis să ne uităm defocusat, și pe urmă focusat. L-am conectat cu momentul în care am văzut același lucru în documentar.
