Nu ştiu câte şi ce filme din a cincea ediţie a Festivalului Les Films de Cannes à Bucarest veţi fi văzut până veţi citi ce-am scris eu aici. Sigur, e bine să vezi peliculele semnate de greii greilor. Dacă au şi premii, cu-atât mai bine. În ce mă priveşte, vă recomand două filme pe care mă voi face luntre şi punte să le văd: Mr. Turner şi The Tribe. Un maestru, regizorul britanic Mike Leigh şi un regizor ucrainean, Miroslav Slaboşpiţki, despre care, în bună tradiţie, ştim… mai nimic.
Dincolo de ovaţii şi de premii – care îl lasă rece – Mike Leigh îşi vede înainte de drum. Adică, lucrează câţiva ani la un film, dar atunci când îl scoate pe piaţă, până şi ultimul fir de iarbă e la locul lui. Dacă există, într-adevăr, perfecţiune actoricească în cinema, atunci ea se va numi, pentru o bună bucată de vreme, Timothy Spall. Cel care îl interpretează pe J.M.W. Turner. Da, pictorul britanic, acela cu apusul şi răsăritul privite pe Tamisa de parcă ar fi fost văzute chiar în momentul naşterii Universului.
O felie de biopic, sfârşit de carieră şi de viaţă aşa cum numai Mike Leigh le poate filma.
The Tribe e un film fără dialoguri. Nu e vorba despre vreo confruntare între Marele Mut şi Micul Vorbitor şi nici despre vreo aluzie la The Artist (reprezentat în Bucureşti de regizorul Michel Hazanavicius şi actriţa Bérénice Bejo). Ci pentru că acţiunea filmului are loc într-o şcoală de surdo-muţi. Nu trebuie să faci mare efort să-ţi imaginezi tensiunea acestei pelicule. The Tribe a fost considerat cel mai tulburător şi mai inventiv film prezentat la ediţia de anul acesta a Festivalului de la Cannes.