Shalom Auslander, Speranţa: o tragedie

Speranţa: o tragedie de Shalom Auslander (n. 1970) este prima apariţie din colecţia Globus coordonată de luciat, autoarea blogului Terorism de cititoare, care îşi face astfel un come back imprevizibil după câţiva ani de absenţă din peisaj.
Poanta romanului stă în descoperirea pe care Solomon Kugel, nefericitul personaj central, o face în primele capitole: dl K o găseşte în podul casei în care tocmai s-a mutat pe Anne Frank, înaintată în vârstă, trăind în nişte condiţii dezgustătoare olfactiv, hrănindu-se cu păsări şi cu animale mici (inclusiv cu pisica vecinilor), dar continuând să scrie, să lucreze asupra unui manuscris nesfârşit care ar trebui să o confirme ca scriitoare în raport cu celebrul jurnal vândut în peste 32 de milioane de exemplare.
Umorul lui Auslander este foarte negru şi crud – o referinţă proximă ar fi filmul A Serious Man al fraţilor Coen, şi el o satiră cu multe poante la limită despre universul evreilor americani. La Auslander apar pasaje – legate de ironizarea memoriei Holocaustului sau a politicii Israelului – pe care un non-evreu ar fi ezitat să le aştearnă pe hârtie; pentru o şarjă mai venială, A Serious Man a fost acuzat de antisemitism în legătură cu o presupusă incidenţă a urii de sine evreieşti.

Însă, dincolo de unele faze ºi fraze aparent discutabile, romanul lui Auslander pune problema amintirii Holocaustului într-un mod eficient prin corporalitatea provocator-fetidă a materializării Annei Frank în podul casei lui Solomon Kugel şi prin întrebarea deloc oblică pe care o adresează: dacă aşa arată un supravieţuitor (iar supravieţuirea nu a fost niciodată o chestiune de igienă), câţi dintre voi aţi adăposti-o pe Anne Frank – nu în fanteziile voastre umaniste, ci în viaţa voastră concretă, în casa voastră concretă?
Speranţa este o carte de concept (o bună parte din impact derivă din ideea Anne-Frank-în-viaţă-şi-în-pod), aşa că presupun că formatul mai redus al unei novella s-ar fi adecvat mai bine: romanul are unele lungimi şi repetiţii – desigur, necesare pentru a crea acea angoasă şi senzaţie de paralizie onirică, de impotenţă in progress din scrierile lui Kafka, dar care ar fi putut fi pierdute fără daune majore. Oricum, am citit-o până la capăt şi presupun că n-am s-o uit prea curând.

 

Shalom Auslander, Speranţa: o tragedie, traducere şi note de Carmen Scarlet, Editura Univers, Bucureşti, 2014, 268 de pagini