| Imagine de copertă: foto Cristian Șuțu |
Ce e în neregulă
cu viața la sat?
ANALIZĂ
România invizibilă
Autor: NICU ILIE
Cumva, lucrurile merg. Sau par să meargă. Ascuns în lumea lui, rupt de ceea ce constituie marile dezbateri publice, satul românesc subzistă. Și acumulează tensiuni, frustrări și hate. În mass-media apare doar în fotografii edulcorate și în știri despre crime odioase. Disoluția economică, socială, morală și culturală rămân invizibile.
- Statistici, statistici
- Satul românesc între realitate și ficțiune statistică
- Rurban
- Țăranul – un cuvânt sinonim cu lipsa de acces
- Viața la țară
- O catastrofă socială bine mascată
- România invizibilă
- De la țăran la fermier (cu asterisc)
INVITAȚI
Narcisa Știucă:
„Țăranul european este un construct cultural vechi de un secol și jumătate”
Interviu realizat de CORINA TARAȘ-LUNGU
„Toate trăsăturile – pe care unii dintre noi chiar și astăzi i le atribuim – țin de o anumită percepție și de anumite clișee preformate: țăranul este bun pentru că este credincios iar Dumnezeu îl iubește; țăranul este harnic și priceput, căci din roadele muncii sale ne hrănim cu toții; țăranul este statornic iubitor al gliei străbune pe care n-ar părăsi-o niciodată; țăranul este drept, este pașnic, este iubitor de frumos… Dincolo de aceste calități pare să nu mai existe excelență pentru că el le întrunește pe toate întocmai ca un erou mitic.”
„Cu toții pot fi socotiți țăranii actuali, dar niște țărani altfel. Și cei care au devenit fermieri deprinzându-se cu mecanismele financiare comunitare și cu exigențele pieței, și cei care se călăuzesc în conceperea traiului după principiile autarhice străvechi, cultivând cât au nevoie pentru subzistență, și cei care, plecați departe, care revin o dată pe an la cositul fânului sau la culesul viilor, și cei care doar expediază agoniseala în euro pentru a construi acasă vile multietajate, fastuoase, care să-i impresioneze pe consăteni.”
Societatea românească la R.M.N.
ANALIZĂ
Imaginea străinilor în percepția publică
Autor: NICU ILIE
România rămâne statul din Uniunea Europeană cu cea mai mică imigrație. Totuși, pe fondul ascensiunii unor curente ultranaționaliste în politica europeană, modul cum sunt văzuți străinii tinde să se radicalizeze și în România, între susținători și oponenți ai migrației, chiar dacă în cazul celor din urmă xenofobia este aproape fără obiect, un simplu reflex de imitație față de alte țări europene.
Bani, oameni, efect cultural – acestea sunt, simplificat, elementele-cheie ale oricărei discuții despre străini.
Imigranții – văzuți în spectrul amenințării
Inerent, un nivel de școlaritate crescut aduce cu sine mai multă siguranță, atât culturală, cât și economică. Cei cu studii reduse sunt mai predispuși să se simtă amenințați. De asemenea, cei din mediul rural și din micile orașe sunt mai puțin favorabili imigrației, chiar dacă tocmai în aceste localități imigrația este mică sau inexistentă. (În cazul celor din Orientul Mijlociu situația este diferită. Cei mai îngrijorați sunt cei din București și marile orașe).
Profilul celor care consideră că imigranții din alte state UE reprezintă o mare amenințare pentru România: https://www.inscop.ro/wp-content/uploads/2024/04/29.04-INSCOP-News.ro-Imigratie.pdf
CERCETARE
„Orașul neterminat”
O carte despre transformarea Capitalei în perioada regimului comunist.
Politicile noului regim au afectat atât structura socială, familială, cât şi cea demografică a ţării, realizând un nou context economic, social şi politic. Urmările aplicării legii naţionalizării imobilelor, care a eliminat proprietatea privată, au fost că majoritatea covârşitoare a căpătat statutul de chiriaş. Migraţia din mediul rural era rezultatul colectivizării, când foştii proprietari de terenuri au căutat să-şi câştige traiul în mediul urban, rezultând de aici un proces de ruralizare a oraşelor, proces facilitat de altă politică: cea a industrializării accelerate.
Eticheta de „străin”
INVITAȚI
Interviu realizat de CORINA TARAȘ-LUNGU
Călin Cotoi:
„Emigranții noștri sunt, în mod straniu,
mai naționaliști
decât sedentarii”
„Să îți asumi o vină colectivă și să vrei să te redresezi înseamnă un soi de investiție într-o anumită formă de educație care durează timp de generații. Adică nu ne trezim brusc în conștiință și ne dăm seama că și noi suntem de vină.”
„Mie nu mi se pare că există un soi de substanță ideologică foarte clară în România în acest moment, ci mai curând un soi de nemulțumire care își găsește diferite cuvinte, forme și înfățișări. Legionarismul nu știu dacă are o continuare directă astăzi, ca la sfârșit de secol XX. În anii 1990 patriotismul era bun și naționalismul era rău. Elitele erau patriotice și tânjeau după integrarea europeană, care era văzută ca un final istoric – ajungem în UE și gata, o să ne fie bine. La polul opus erau revoltele populiste. E evident că astăzi o ducem mai bine, dar nu ne-am rezolvat toate problemele și nemulțumirea cred că va lua mereu la noi o formă de naționalism…”
INVITAȚI
Remus Ștefureac:
Despre patriotism economic real, iluzia populismului și răspunsuri pragmatice
După aproape două decenii scurse de la integrarea euroatlantică, România a epuizat și copilăria, și adolescența noii sale vieți de stat membru al Uniunii Europene. Ne apropiem de maturitate și, pe bună dreptate, ne dorim ceva mai mult de la statutul de țară europeană, vrem o țară ca afară și din perspectiva forței economice, chiar dacă nu înțelegem pe deplin subtilitățile economiilor interconectate și riscurile mortale ale izolării.
CÂMPURI DE EXPERTIZĂ
REMUS PRICOPIE
Operațiunea SVR-KGB „Călin Independentul” pentru Cotroceni a eșuat. Ce urmează?
În același timp, nu trebuie să uităm că Moscova are, la București, și alți politicieni români, așa cum are și jurnaliști români, oameni de afaceri români, magistrați români, diplomați români, profesori români, preoți români, artiști români etc.
Era legat sentimental de România și prin familie, tatăl său, Frank Wisner, fiind primul șef al stației OSS de la București, imediat după evenimentele din 23 August 1944. Ulterior, a devenit unul dintre părinții fondatori ai CIA, pe care a condus-o la nivel operativ ani buni, în perioada dură a Războiului Rece. Dar experiența de la București a fost decisivă pentru el întrucât aici, în capitala noastră, a putut observa tragedia absorbției noastre în sfera de influență sovietică, distrugerea metodică a suveranității unui stat aspirant natural la libertate.
CIFRE CU SUBIECT ȘI PREDICAT
Autor: NICU ILIE
Să înțelegem tarifele lui Trump
Taxele sau tarifele de import sunt un instrument legitim al statelor în intervenția asupra unor dezechilibre economice sau financiare. Într-o formă sau alta, ele sunt practicate de toate statele (chiar dacă unele, inclusiv SUA, au ales să pună taxe zero în raport cu unii parteneri comerciali).
SUMAR
