Șocul provocat de ascensiunea candidaților ultrapopuliști aduce în prim-plan patriotismul economic, unul dintre cele mai puternice subiecte de conversație care animă peste trei pătrimi dintre români, conform ultimelor date ale INSCOP.ro.
După aproape două decenii scurse de la integrarea euroatlantică, România a epuizat și copilăria, și adolescența noii sale vieți de stat membru al Uniunii Europene. Ne apropiem de maturitate și, pe bună dreptate, ne dorim ceva mai mult de la statutul de țară europeană, vrem o țară ca afară și din perspectiva forței economice, chiar dacă nu înțelegem pe deplin subtilitățile economiilor interconectate și riscurile mortale ale izolării.
Din această perspectivă, patriotismul economic este o declinare firească a tendințelor globale. În dezbaterea noastră națională s-a ajuns însă rapid la denaturarea subiectului în tușe ultrapopuliste, profund urechiste, în cadrul unui discurs politic subversiv, care zugrăvește în culori false presupuse performanțe ale economiei românești din perioada comunistă, adăugând ingrediente ale războiului informațional finanțat de Rusia, precum ideea că România este o colonie a Occidentului.
Prin urmare, devine legitimă întrebarea „ce înseamnă patriotismul economic pentru România?“ Voi încerca să disec subiectul în câteva întrebări și răspunsuri, cu niște exemple, ca preambul la o mare conversație națională pe care o vom susține prin platformele NewMoney.ro, Informat.ro, prin podcasturile NewMoney Talks și Oameni Informați la Informat.ro, precum și prin cercetările realizate de INSCOP Research sau dezbaterile inițiate de think tankul STRATEGIC Thinking Group.
- Ar trebui să se inspire patriotismul economic din izolaționismul lui Ceaușescu din anii 1980, sub lozinca Producem tot în România, așa cum ne spune propaganda agresivă a liderilor populiști inspirați din narațiunile ostile ale Rusiei? În niciun caz! Anii 1980 au fost un dezastru economic și social care a dus la prăbușirea brutală a regimului politic. Economia comunistă a funcționat ceva mai bine, iar populația trăia cât de cât decent, dar asta în anii 1970, când industria a luat avânt cu credite de la Fondul Monetar Internațional – FMI (da, ați citit bine) – sau licențe obținute de la companii occidentale (Renault, British Aircraft Corporation, Rolls Royce etc.).
- Sunt măsurile de sprijinire a antreprenorilor români forme de patriotism economic? Politici de încurajare a antreprenorilor români care dezvoltă afaceri în România, plătesc taxe în România, salarii corecte, cu contribuții achitate, nu la negru, sunt un instrument de patriotism economic. Mă gândesc la micii antreprenori, dar și la afaceri mari, precum Dedeman, care au concurat cu succes împotriva unor competitori internaționali.
- Avem potențialul demografic, intelectual și financiar pentru a ne propune să producem de toate? Evident că nu! În schimb, ar fi o formă de patriotism economic să creștem campioni naționali în jurul unor companii private românești puternice sau al unor companii de stat performante (Romgaz, Hidroelectrica), mai ales în domenii în care avem competență, resursă umană sau resurse naturale.
Sectorul energetic, agricultura, construcția de autostrăzi (UMB, de exemplu, este o companie românească performantă, complet calificată și capabilă să facă autostrăzi în Ucraina, după ce va începe reconstrucția), sectorul IT, prelucrarea lemnului (nu exportarea sa în stare brută), apele minerale ar putea fi astfel de domenii protejate și promovate.
- Și, legat de aceasta, este oare întărirea companiilor de stat o formă de patriotism economic? Probabil că da, dar nu oricum. Statul ne-a demonstrat că nu este cel mai bun manager. Dar în domenii strategice (energie, de exemplu), controlul statului este important, cu două condiții esențiale. Politicul să dispară complet din schemă, astfel încât sinecuriștii partidelor să fie înlocuiți de manageri experimentați. Iar statul să nu mai transforme profitul acestor companii în dividende electorale pentru a ține captive grupuri de alegători, ci să reinvestească profitul companiilor pentru dezvoltare națională și regională (prioritar în Republica Moldova), care aduce mai mulți bani în România.
- Dar ce facem cu multinaționalele și cu investitorii străini? Sunt excluși din ecuația patriotismului economic? Sunt balaurii cu care se bat politicienii demagogi? Nimic mai fals.
Avem companii multinaționale strategice care au investit mult în România, produc masiv, exportă enorm și asigură sustenabilitatea României prin taxele și impozitele plătite, prin sutele de mii de locuri de muncă bine plătite, prin întreprinderile mici și mijlocii (IMM) românești cu care colaborează.
Companii precum Dacia, Ford Otosan, Star Assembly, Rompetrol, OMV Petrom sunt doar câteva exemple. Faptul că România trimite numai în Japonia produse din tutun încălzit în valoare de peste jumătate de miliard de dolari de la o fabrică din Otopeni (Philip Morris), care exportă 90% din producție, ne aduce în prim-plan industrii exportatoare de top a căror susținere este în interes național.
În plus, aș încuraja companiile din Republica Moldova, care investesc și vând produse și servicii în România.
- În fine, antreprenorii români care își asumă riscuri imense pentru a investi în străinătate intră sub umbrela patriotismului economic? Sau cei care investesc în Republica Moldova? Cu siguranță, da, cu condiția ca statul să perfecționeze mecanisme de promovare, sprijin, dar și repatriere a profiturilor.
Avem un antreprenor român care tocmai a achiziționat cel mai vechi club de fotbal din Italia (Dan Șucu). Avem o companie fondată în România (Superbet) care tocmai a atras 1,3 miliarde de euro pentru extindere globală de la cele mai mari fonduri de investiții din lume (Blackstone și HPS Investment Partners). Avem antreprenori cu succese internaționale fantastice în industria IT (Radu Georgescu, Daniel Dineș, Florin Talpeș etc.). Mai avem o companie românească (Niro Investment Group) care a construit în ultimii doi ani, nu una, ci două insule artificiale tocmai în Oceanul Indian, în Maldive, 28 de hectare de uscat nou-nouț în mijlocul oceanului, care sunt vizibile pe Google Earth. Sunt exemple, nu singurele, care contribuie la buna reputație a economiei noastre, aducând încredere și optimism.
Patriotismul economic deschide o discuție amplă, care are legătură cu integritatea, competența, curajul și, de ce nu, iubirea de țară a clasei politice și antreprenoriale deopotrivă, o iubire pragmatică, nu demagogică, urlată de la tribune specializate în scamatorii și scheme politice piramidale numai bune de păcălit națiunea.
(Articol apărut inițial în revista NewMoney)
Teme în dezbatere: „Societatea românească la R.M.N.”
„Emigranții noștri sunt, în mod straniu, mai naționaliști decât sedentarii”
