Imaginea străinilor în percepția publică

„Societatea românească la R.M.N.” – prima parte

Timp de decenii, România a fost cel mai închis stat european. Dacă migrația externă a avut o explozie rapidă după căderea comunismului și îndeosebi după intrarea în Uniunea Europeană, imigrația a rămas până foarte recent extrem de redusă. Cu excepția unor persoane din staff-ul companiilor multinaționale, singurii cetățeni străini care își stabileau rezidența în România erau cei din Republica Moldova. Ei erau, dat fiind backround-ul cultural comun, imposibil de distins în comunități și ca impact social.

Situația s-a schimbat în ultimii 4 ani, când salariile din România au crescut semnificativ, iar forța de muncă a înregistrat deficite în mai multe sectoare. Chiar și așa, România rămâne statul din Uniunea Europeană cu cea mai mică imigrație. Totuși, pe fondul ascensiunii unor curente ultranaționaliste în politica europeană, modul cum sunt văzuți străinii tinde să se radicalizeze și în România, între susținători și oponenți ai migrației, chiar dacă în cazul celor din urmă xenofobia este aproape fără obiect, un simplu reflex de imitație față de alte țări europene.

Evoluția și tendințele percepției publice privitoare la străini – imigranți, rezidenți, produse, companii etc. – pot fi analizate prin cercetările Inscop Research din ultimii ani, realizate pe această tematică sau care au inclus și întrebări din acest spectru. Cel mai recent studiu de acest fel a fost publicat de Inscop în această iarnă, fiind realizat la comanda Funky Citizens.

Prezentăm în continuare datele rezultate din aceste sondaje, care descriu percepția publică. Vom reveni într-un articol ulterior cu date statistice care confirmă sau contrazic aceste percepții.

Bani, oameni, impact cultural

Bani, oameni, efect cultural – acestea sunt, simplificat, elementele-cheie ale oricărei discuții despre străini. Dintre toate, cele mai vii dispute în România le-au suscitat dintotdeauna banii.

Investițiile străine sunt importante în orice stat. SUA prezintă ca o mare realizare investițiile taiwaneze în fabrici de microprocesoare care urmează a fi construite. Inclusiv pentru statele dezvoltate, investițiile străine sunt un factor care dinamizează economia, piața de capital și piața muncii. Cu atât mai importante sunt pentru țările în curs de dezvoltare, mai ales atunci când, cum este cazul României, formarea brută de capital a fost oprită timp de decenii.

Investițiile străine

Însă, spre deosebire de alte țări din jur, România a fost foarte puțin permeabilă la capitalurile străine. Sloganul „nu ne vindem țara”, susținut și de președinție sau guvern, a întârziat ani buni deschiderea pieței de capital și atragerea investițiilor străine. A dus, între altele, la colapsul unor industrii care ar fi putut fi salvate dacă ar fi beneficiat rapid de injecții de capital. Chiar și așa, investițiile străine au început să vină și intrarea României pe un trend de creștere economică (constant în ultimii 20 de ani, chiar dacă a avut fluctuații semnificative) a fost posibilă prin asemenea investiții directe și prin fondurile structurale sau sectoriale atrase de la Uniunea Europeană.

Totuși opinia publică a rămas circumspectă față de companiile străine. Aprecierea rolului lor pozitiv în economia României (cei mai mari angajatori privați, cele mai mari taxe plătite, cea mai mare contribuție la PIB, practicarea CSR etc.) este concurată de o neîncredere care se diminuează greu și care este inflamată de fiecare știre negativă sau discurs politic radical.

Taxe mai mari pentru firmele străine

Ca și în celelalte situații, românii au o perspectivă adesea contradictorie asupra străinilor și a companiilor străine care activează în țară. Pe de o parte, există o recunoaștere a beneficiilor pe care acestea le aduc, iar pe de altă parte, persistă un sentiment de dependență și uneori de resentiment față de influența lor asupra economiei și societății românești.

Într-un sondaj realizat de INSCOP în 2022, 68,1% din populație era de părere că statul ajută mai mult firmele străine și companiile multinaționale decât pe cele românești, procentul menținându-se la cote apropiate și în 2024, într-un sondaj realizat la comanda Funky Citizens (63,8%).

Ca urmare a acestei percepții, majoritatea românilor (55,8%) sunt de acord ca statul să introducă taxe mai mari pentru firmele străine care activează în România, chiar dacă acest lucru ar putea determina unele companii să-și mute afacerile în alte țări. Această opinie este în scădere față de septembrie 2021, când 66,5% dintre români erau de acord cu această măsură.

Firmele străine: salarii mai bune

Majoritatea românilor (57%) consideră că firmele străine oferă condiții de muncă și salarii mai bune decât companiile românești. Această percepție este în ușoară scădere față de acum trei ani, când 62% dintre români erau de acord cu această afirmație. Doar 20% dintre respondenți cred că firmele românești oferă condiții mai bune, iar un procent semnificativ (20%) nu are o opinie clară pe această temă.

Pentru opinia publică este de domeniul evidenței că firmele străine oferă condiții și salarii ceva mai bune decât firmele românești (57% dintre români cred acest lucru, în ușoară scădere față de 62% acum 3 ani). Puțin peste 20% consideră că firmele românești oferă condiții mai bune. De remarcat și procentul mare de non-răspunsuri (tot în jur de 20%).
Desigur., percepția aceasta nu ne echivalează neapărat cu o opinie pozitivă legată de multinaționale. (…) Cert este însă că un angajator-firmă străină ține de domeniul dezirabilității. 

Această percepție nu înlătură preocuparea larg răspândită că economia României este controlată de interese străine. Aproape 62% dintre români sunt de acord cu o afirmație de acest tip. Doar 31,7% consideră că economia funcționează liber, după regulile pieței. Această percepție este în scădere față de ianuarie 2022, când 77,5% dintre români erau de acord că economia este controlată de străini.

Afirmația „România are o economie care este controlată de străini în funcție de interesele altor țări” întrunește acordul a 61.8% dintre cei intervievați (față de 77.5% în ianuarie 2022). 31.7% consideră că „România are o economie care funcționează liber, după regulile pieței” (față de 17.2%  în ianuarie 2022), iar 6.5% nu știu sau nu răspund.

Produsele străine și calitatea lor

Există o percepție larg răspândită că firmele străine vând pe piața românească produse de calitate inferioară față de cele pe care le comercializează în alte țări. Aproape 66,5% dintre români sunt de acord cu această afirmație, deși procentul este în scădere față de ianuarie 2022, când 71,8% erau de aceeași părere. Doar 29,5% consideră că produsele străine sunt de aceeași calitate ca și în alte țări.

Opinia publică asupra acestui subiect are la bază cel mult experiența directă cu mărfurile și prețurile din alte țări, și asta la un segment totuși limitat al populației. (…) Angajații la stat, gulerele gri și albastre, cei din urbanul mare (dar fără București) sunt mult mai convinși decât alte categorii că există astfel de duble standarde în producția și comerțul internațional. Cei foarte tineri și cei din București se arată a fi cei care cred cel mai puțin în existența acestui decalaj de calitate între ce se vinde la noi și ce se vinde în alte țări.
Desigur că, obiectiv, problema este mult mai complicată: fenomenul există, dar nu e valabil pentru toți producătorii și comercianții, nu toate mărfurile unei multinaționale sunt produse în același loc, trebuie discutat dacă diferențele acestea sunt adaptări la gustul local și la puterea de cumpărare locală sau nu, dacă sunt ascunse sau nu, dacă produsele acestea sunt nocive sau nu comparativ cu mărfurile standard etc.

Imigranții – văzuți în spectrul amenințării

În aprilie 2024 Inscop Research a realizat o cercetare dedicată imigrației. Rezultatele sale au fost deja comentate în revista Cultura (LINK). Atitudinea generală față de imigranți este neutră și doar o cincime sau un sfert din populație îi consideră o mare amenințare. Totuși, procentul celor care îi privesc cu neîncredere este mai mare decât al celor care consideră imigrația o oportunitate. Studiul integral este disponibil pe site-ul Inscop (LINK).

Cercetarea a identificat trei categorii distincte de imigranți: din Ucraina (refugiați de război), din Orient și din Uniunea Europeană. În toate cazurile, peste o treime din populație nu a exprimat nicio opinie. În cazul celor din UE, procentul neutru este de peste 40%. Totuși, în toate cazurile, există grupuri care se tem de migranți.

Pentru fiecare categorie de imigranți procentul este diferit. Totuși, grupurile care îi percep ca pe o amenințare sunt aceleași.

Inerent, un nivel de școlaritate crescut aduce cu sine mai multă siguranță, atât culturală, cât și economică. Cei cu studii reduse sunt mai predispuși să se simtă amenințați. De asemenea, cei din mediul rural și din micile orașe sunt mai puțin favorabili imigrației, chiar dacă tocmai în aceste localități imigrația este mică sau inexistentă. (În cazul celor din Orientul Mijlociu situația este diferită. Cei mai îngrijorați sunt cei din București și marile orașe).

Pe grupuri de vârstă, cei din intervalul 30-44 sunt mai predispuși să considere imigrația o amenințare. Ei sunt cei mai activi pe piața muncii și, ca atare, concurează direct cu muncitorii străini. În schimb, tinerii sub 30 de ani au cele mai puține rezerve față de creșterea imigrației.

România în căutarea identității culturale

Indicatorii de consum cultural marchează faptul că România este deosebit de dependentă de importurile culturale. Spre deosebire de alte state, în România creatorii autohtoni sunt defavorizați în fața concurenței externe. Fenomenul ține de gusturile și cutumele pieței. Relevanța politică a temei este relativ redusă.

Totuși, un spectru larg de fenomene – globalizarea, emigrația, tehnologiile comunicaționale, aderarea la organisme suprastatale – accentuează criza culturală în care se află România. Reacția față de această criză este una contradictorie. Aproape trei sferturi dintre români consideră că România mai trebuie să recupereze în multe domenii față de statele din Occident, dar cultural este superioară celor mai multe dintre ele.

Studii similare realizate în alte țări indică o tendință similară, de a-și considera propria cultură ca fiind superioară altora. Îndeosebi estul European (din Grecia în Rusia) tinde să adere la această formă de șovinism. În schimb, în Marea Britanie, Franța, Germania mai puțin de o jumătate din populație aderă la o asemenea viziune. Cea mai mică pondere este în Spania – doar unul din cinci spanioli.

Harta este realizată pe baza cercetărilor Pew Research desfășurate în perioada 2015-2017.

Românii, cetățeni „de mâna a doua”?

Disonanța este rezolvată prezumând rele intenții din partea altor țări sau populații. O treime dintre români se consideră defavorizați față de alți europeni. Procentul este în scădere, față de peste trei sferturi cu patru ani în urmă.

Afirmația „Românii sunt priviți ca fiind «cetățeni de mâna a doua» în Europa” întrunește acordul a 66.6% dintre respondenți (față de 76.3% în septembrie 2021). 29.1% sunt în dezacord cu afirmația (față de 19.8% în septembrie 2021), iar 4.3% nu știu sau nu răspund.

Pe segmente demografice, cei mai încrezători în superioritatea culturii române sunt cei cu studii medii (79%). În cazul celor cu studii superioare ponderea este de doar 61%. Pe categorii ocupaționale, „gulerele albe” aderă cel mai puțin la o asemenea viziune (60%).

Între ambivalență și nehotărâre

În concluzie, percepția românilor despre străini și companiile străine este una complexă. Pe de o parte, există o recunoaștere a beneficiilor pe care acestea le aduc, în special în ceea ce privește condițiile de muncă și salariile. Pe de altă parte, persistă un sentiment puternic că economia României este controlată de interese străine și că statul ar trebui să protejeze mai mult companiile și resursele naționale. Această ambivalență reflectă o tensiune între beneficiile pe care globalizarea le aduce și dorința de a menține o independență economică și culturală.