Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Cum s-a schimbat cinematografia în pandemie. Învățături din box-office

Cum s-a schimbat cinematografia în pandemie. Învățături din box-office

Anii extremelor: gamificare extremă și dominația Extremului Orient

Pentru filmul pop, anii de după izbucnirea pandemiei, practic, nu au existat.
Pentru conformitate: în 2021 a fost o creștere de peste 200% a încasărilor în cinematografe – față de anul precedent, totuși 2020 adusese o scădere la doar 13% față de anii anteriori. Nivelul de venituri de peste 11 miliarde anual al cinematografiei mondiale din perioada 2015-2019 a scăzut la doar 2 miliarde în 2020 și la 4 miliarde anul trecut.

Cu fața spre Est

Prăbușirea cifrei de afaceri a industriei a adus cu sine și transformări în structura publicului de cinematograf. Statisticile publicate de Box Office Mojo arată o mutație clară a publicului și a rețetelor cinematografice către Extremul Orient – China în primul rând. După ce măsurile pentru stoparea pandemiei s-au dovedit extrem de eficiente în Asia de Est, restricțiile au fost minime în perioada următoare, iar activitățile publice au putut fi reluate în țări precum China, Coreea de Sud sau Australia. Încasările din cinematografe, în această zonă geografică, se înscriu în cote de normalitate. În schimb, în Europa, în Statele Unite, în Rusia, în America Latină etc., unde combaterea pandemiei, carantina și vaccinarea au fost îndelung contestate, iar virusul Covid s-a propagat cu o mare forță, activitățile publice au fost paralizate. Consumul artistic, inclusiv industria cinematografică, s-a prăbușit.
În mod tradițional, piața americană era cea care stabilea trendurile. Încasările industriei reprezentau o treime până la 50% din încasări; cele mai populare titluri erau cele produse de studiourile americane și tot în SUA aveau loc cele mai importante premiere. Situația s-a schimbat radical după apariția virusului Covid. Piața americană, pur și simplu, a dispărut. Consumul de film s-a mutat din sălile de spectacol pe rețelele VOD; multe studiouri și-au amânat producțiile; marile lansări au lipsit cu desăvârșire. Prezența filmelor pe marile ecrane a scăzut de la zeci de săptămâni pentru un titlu important la doar 4-5. Filmul anului, în 2021, a fost „Spider-Man: No Way Home”, lansat pe 17 decembrie, având, deci, doar două săptămâni în cinematografe.
În schimb, în Asia de Est și în Australia, după câteva săptămâni de carantină foarte dură și în condițiile în care populația s-a conformat măsurilor de combatere a pandemiei, activitatea sălilor de spectacol a fost una la nivelul anilor precedenți. În cinematografe, publicul din China și Hong-Kong a reprezentat aproape 50% din publicul mondial, iar această nouă realitate a impus și schimbări în ierarhia box-office din cei doi ani pandemici. Astfel, 69 din 100 cele mai vizionate filme din 2020 nu au rulat deloc sau au rulat sporadic în cinematografele din Statele Unite. Cel mai popular film din 2020 a fost producția RP Chineză „Cei opt sute”. Din primele zece titluri ale anului, patru au fost filme chinezești, iar unul o animație japoneză.
În 2021 lucrurile s-au schimbat, dar nu foarte mult. Studiourile americane s-au reîntors în business, dar cu rețete financiare mult diminuate. Filmul anului a fost un „Spider-Man”, dar celelalte poziții de pe podium au fost adjudecate de producții chinezești – „Bătălia de la Lacul Changjin” și comedia SF „Hi, Mom”. Pe locul al 4-lea s-a situat al 25-lea Bond – „No Time to Die”, care a făcut încasări comparabile cu alte producții importante ale acestei franchise, dar 80% din venituri au fost realizate în afara Statelor Unite. Similar, pe 5, „F9: The Fast Saga” – parte a seriei „Fast and Furious”, a obținut doar 23% din venituri pe piața americană, iar cea mai mare parte a veniturilor le-a făcut în China. Topul 10 din 2021 a continuat, în ordine, cu „Detective Chinatown 3”, o producție sino-niponă; cu un film Marvel din seria „Venom”; și „Godzilla vs. Kong” – distribuit de Warner Bros., dar realizat de Legendary Pictures, specializată în coproducții sino-americane. Pe locul 9 a încheiat anul „Shang-Chi și legenda celor 10 inele” – turnat de Marvel parțial în mandarină, cu o distribuție aproape exclusiv chinezească și în care Ben Kinsley și Florin Munteanu au prins doar roluri negative. În fine, pe 10, „The Eternals” este un Marvel obișnuit, cu o distribuție globalistă și un regizor chinez. Dar nu toate calculele care privesc publicul din China se adeveresc. Atât „Shang-Chi”, cât și „The Eternals” au fost interzise de Beijing: primul pentru că prezintă „eroi efeminați”, iar al doilea ca represalii contra regizoarei Chloé Zao care spusese că în RP Chineză „minciuna e peste tot”. Ascensiunea Chinei ca primă piață pentru produsele cinematografice aduce cu sine, așadar, toate idiosincraziile comunismului chinez, de la xenofobia specifică filmului de propagandă – „Cei opt sute”, „…Lacul Changjin” – la cenzura discreționară și proiectează asemenea fenomene în scaletta box-office-ului mondial.

Serializare și gameficare

„Dune”, cel mai așteptat film al anului, a obținut doar rank-ul 11 al încasărilor. Cărțile lui Frank Herbert dominaseră ani în șir piața de SF, dar ecranizările dezamăgiseră constant. David Lynch încercase în 1984 un film care a ieșit prea straniu pentru Herbert și prea narativ pentru Lynch; în plus, poate concura la trofeul pentru cele mai proaste efecte speciale. Alte ecranizări fuseseră încercate la nivel de film de televiziune, cu rezultate sub-mediocre. Așadar, din punct de vedere cinematografic, „Dune” rămânea una dintre cele mai mari povești încă nespuse. Drepturile de ecranizare au fost acordate lui Denis Villeneuve, regizor canadian impus în 2010 de extraordinarul film „Incendii” care, totuși, era o producție realistă, cu o mare intensitate dramatică venită din explorarea la scară mic-umană a eternelor conflicte din Orientul Mijlociu. Ulterior, însă, Villeneuve s-a implicat în mai multe producții SciFi, unde stilul său pasiv-expozitiv duce la un steam-punk liric, mai gustat de critica de film decât de publicul uzual al SF-urilor. „Arrival” în 2016 i-a adus o nominalizare la Oscar și a fost apreciat pentru tensiunea neprecizată, ocultă și omniprezentă, pe care o provoacă o construcție extraterestră apărută de niciunde pe Pământ și care refuză orice încercare de comunicare cu pământenii. A urmat „Blade Runner 2049”, un film apreciat mai mult pentru calitățile sale meta – sunet, efecte, cinematografie – decât ca propunere epică. Aceleași stângăcii narative sunt prezente și în noul „Dune” – sau par a fi prezente. Producția cinematografică e concepută în două părți, cu aproape 6 ore de proiecție. Ceea ce a fost prezentat publicului în 2021 este doar prima parte, restul fiind așteptat în 2023. O judecată asupra întregului film trebuie să aștepte până atunci pentru că această primă parte nu a beneficiat nici măcar de un final formal, ca la vechile filme înainte de intermezzo, dând impresia că regizorul l-a tăiat pur și simplu la jumătate, fără niciun respect față de structurile dramatice cu care toți suntem obișnuiți.
Povestea din „Dune” va continua așadar în stil franciză, cu un serial HBO, „The Sisterhood of the Dune”, anunțat în regia aceluiași Villeneuve, și care este un prequel pentru „Dune”. Evident, fanii așteaptă completarea seriei cu întreg universul deja dezvoltat pe hârtie de Frank Herbert, dar și de alți autori. Fie că vorbim despre cinematografie, fie de producții pentru televiziune, serializarea este dominanta momentului. De aproape un deceniu, cele mai de succes filme în cinematografe sunt parte a unor serii sau a unor francize și foarte puține filme care au succes de public nu revin ulterior cu un sequel sau prequel. Tendința era deja clară de dinnantea pandemiei. În 2019, din cele mai populare 10 filme ale anului, unul singur, „Aladin”, nu era parte a unei serii. La urma urmelor, Hollywoodul a spus-o întotdeauna, nu există decât 21 de scenarii de film, iar când cineva reușește un univers narativ – cu (o oarecare) rezoluție, cu o scenografie inteligibilă și personaje atrăgătoare – intră în scenă partea industrială a creației cinematografice, cea care asigură consistență și predictibilitate unui asemenea business. Deși critica de film încă protestează, diferențele dintre marele și micul ecran se estompează rapid, pe măsură ce micul ecran devine o plasmă spațioasă, iar cinematografele prezintă tot mai multe seriale. Filmul de autor și cel de artă își găsește tot mai greu locul în cinematografe și tot mai mulți clienți în sistemul pay-per-view.

A treia cale

Platformele video-on-demand sau VOD oferă în acest moment singurul debușeu pentru filmele cu pretenții. Prinse între televiziunea de masă și cinematografia de masă, producțiile car ies din șablon mai au doar șansa festivalurilor și pe cea a canalelor pay-per-view. HBO, Netflix, Amazon Originals, Hulu, Disney+ sau Apple TV nu doar distribuie producții independente sau ale unor mici studiouri, dar finanțează propriile producții, unele dintre ele cu o calitate peste media celor lansate inițial în cinematografe. În 2021, chiar și Oscarul a fost dominat de aceste companii. Hulu a fost implicat în producția „Noamdland”, a sus-numitei Chloé Zao, care a luat marele premiu și premiul pentru regie. Aceeași platformă a monopolizat distribuția câștigătorului secțiunii de film străin – „Another Round”, dar și a „The United States vs. Billie Holiday”. Netflix a candidat cu producțiile proprii „Mank”, „Pieces of a Woman”, „Ma Rainey’s Black Bottom”, „News of the World”, „The Trial of the Chicago 7”, „Da 5 Bloods” și documentarul „My Octopus Teacher”. HBO a fost prezent cu „Judas and the Black Messiah” și „Tenet”. Disney+ a fost responsabil de capitolul animații. Apple TV a candidat cu „Greyhound”. Amazon cu „Sound of Metal” și „One Night in Miami”. În 2022 se anunță aceeași competiție între companiile VOD – cu o pondere mult diminuată pentru Netflix. După care Academia de Film americană a anunțat că va primi în competiție numai filme care au rulat anterior în cinematografe. Această regulă existase și înainte și a fost doar suspendată pe timpul pandemiei. Totuși, după cum s-a schimbat deja modelul de afaceri din ultimii ani, putem anticipa că Oscarul din 2023 va reuni doar filme cu supereroi, prequeluri și sequeluri. Poate și un film cu agresiunea japoneză din al doilea război mondial pentru a da satisfacție celei mai dinamice piețe a momentului, cea din China comunistă.

video – Filmele anului 2021 în selecția WatchMojo

video – Filmele anului 2020 în selecția WatchMojo

Nicu Ilie

Un comentariu la „Cum s-a schimbat cinematografia în pandemie. Învățături din box-office”

  1. Pingback: Prima sută de filme despre Covid - Revista Cultura

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.