Pe prolificul Angelo Mitchievici, care scrie cu aceeaşi uşurătate despre literatură şi film, despre decadentism şi despre scriitorii sub comunism, nu-l sperie nici măcar subiectul Caragiale. Numai că, spirit sagace, criticul îşi dă seama că despre o lectură inocentă a clasicului român nici nu mai poate fi vorba. Aşa că, înainte de a fi o monografie ca la carte, Caragiale după Caragiale. Arcanele interpretării: exagerări, deformări, excese reprezintă o critică a caragialismelor de tot soiul, de la clişeele critice până la dilemele identitare. Semn că receptarea scriitorului a rămas, până azi, cel puţin la fel de interesantă precum opera lui.
Angelo Mitchievici, Caragiale după Caragiale. Arcanele interpretării: exagerări, deformări, excese, Cartea Românească, Bucureşti, 2014, 240 p.