În duminica de 9 februarie, Docuart a lansat invitația unei călătorii în timp, cu ocazia evenimentului sinestezic, „Sounds of Bucharest”. Luna plină a lui Făurar a călăuzit publicul spre spațiul industrial prietenos, unde a fost primit cu un pahar de vin, o serie de documentare românești și o instalație multimedia semnată de grupul CEARCăNE.
Selecția Docuart a cuprins documentare de artă, documentare de tip eseu dar și documentare de propagandă, privitorul fiind purtat prin mai multe stiluri abordate în cinematografia românească de la 1936 la 1985. Proiecția a început cu filmul de propagandă “SCRISOARE DIN ORAȘUL NOU” (1978) în regia lui Titus Mesaroș și a continuat cu documentarul de artă despre atelierul lui Nicolae Grigorescu, “ATELIER CU CĂLĂUZĂ” (1985) în regia lui Ovidiu Bose Paștina. Au urmat “BUCUREŞTII” (1936) în regia lui Kurt Wesse și a lui Paul Călinescu, primul film realizat de ONT (Oficiul Național de Turism) după ce a primit în administrare Fondul Național al Cinematografiei, apoi “CASA DE PE STRADA NOASTRĂ” (1957) în regia lui Mircea Saucan, un documentar-eseu despre memoria obiectelor în spațiu. Seria s-a încheiat cu un alt film propagandist în regia lui Alexandru Sârbu. “TEHNICĂ NOUĂ, OAMENI CULȚI” (1963) , cu versurile melodiilor semnate de Nina Cassian.
Pe lângă diversitatea elementelor vizuale stilistice, evenimentul își propune sublinierea universului sonor al filmului. Poveștile, narate cu umor, cu nostalgie, prezentate științific, susținute prin muzică sau versuri, sunt aduse laolaltă într-un context care vorbește despre abordarea și evoluția sunetului în filmul românesc.
Instalația multimedia produsă de Lala Misosniky și Ana Maria Irimia, artistele CEARCăNE, reinterpretează imaginile de arhivă cu Bucureștiul interbelic, puse la dispoziție de Docuart, îmbinând și suprapunând medii de comunicare precum textul, performativul și mediile audiovizuale. Pornind de la texte culese dintr-o antologie furnizată de antropoloaga Ioana Popescu, Lala Misosniky produce o arhitectură sonoră, îmbinând sample-uri din muzica folclorică cu beaturi de trip-hop și field recordings. Spațiul muzical este completat organic cu sunete de respirație, șoapte, strigături, cântece și descântece, interpretate de Lala și Ana Maria, într-un dialog perpetuu. Călătoria sonoră parcurge influențele muzicale ale epocii interbelice bucureștene prin elemente de folclor țărănesc, muzică lăutărească urbană (de mahala) și café-concert, încadrandu-le într-o poveste contemporană armonioasă. Colajul vizual asamblat de Ana Maria Irimia abordează imaginile de arhivă într-un registru experimental, prin suprapuneri, intervenții performative, colorizări și reîncadrări dinamice, conversând, astfel, cu parfumul muzical.
“Am fost la CEARCăNE cu acea curiozitate naivă, a celui care vrea să știe cum sună orașul pentru alții. Am căzut într-o lume stropită de magie, vizual prinsă într-un trecut, pe de o parte melancolic, pe de altă parte ritmat și foarte viu, în care orașul trăiește și respiră muzical mistic. Descântecele șoptite și cântate m-au îmbiat seducător ca un fel de promisiune intimă pe care te cam ia dracu dacă o calci. E un experiment ce te îmbracă în stări, rupte dintr-un trecut tangibil care nici n-a fost. Mai vreau! Hai cu track-ul pe soundcloud!”
– Ioana Avram, spectator.
Diversitatea spațiilor audiovizuale imaginate de CEARCăNE amintește de multitudinea manifestărilor culturale din perioada interbelică a capitalei, provocate de circumstanțele istorice ale unei Românii moderne, în care erau negociate valori tradiționale și valori occidentale. Memoria sonoră a spațiului geografic bucureștean, situat între Apus și Răsărit, e re-activată ca experiență senzorială în contextul “Sounds of Bucharest”, creat de #spatiudocuart
