Teatrul Bulandra a reluat spectacolul Artă, în regia lui Cristi Juncu (text remarcabil tradus de Violeta Popa). Dramaturgia scriitoarei franceze Yasmina Reza a prins foarte bine în România. La un moment dat, numai în Bucureşti, se jucau, în acelaşi timp, Doamne… ce măcel! (înainte de filmul lui Roman Polansky cu mare succes la Cannes) – traducere şi regie Lucian Giurchescu –, amintitul spectacol şi o altă Artă, în regia actorului Şerban Georgevici.
Montarea lui Cristi Juncu răsfaţă spectatorii cu (mai) toate genurile de umor. Punctate la milimetru de către cei trei băieţi (le spun aşa pentru că partiturile lor au şi bine puse în valoare mostre de ceartă juvenilă), excelenţi actori, Vlad Zamfirescu, Şerban Pavlu şi Gheorghe Ifrim. Mecanismul dramaturgic e simplu şi eficient. Ar putea fi rezumat (şi) în expresia românească – să faci din ţânţar armăsar. De la o încontrare aproape în joacă, se ajunge în abisal. Când totul e pus pe tavă şi reconsiderat: inteligenţă, grad de cultură, reuşită socială, prietenie, viaţă de cuplu etc. Cu haz nebun, pe măsură ce combatanţii se inflamează, rămân stupefiaţi, se repliază şi o iau de la început.
Dacă n-aţi văzut spectacolul, e musai să-l vedeţi. Ba, chiar să-l şi revedeţi. Merită!