Sebastian A. Corn, Iovik

Nuvela sau mini-romanul Iovik este a doua carte a lui Sebastian A. Corn care apare în 2014, după Ne vom întoarce în Muribecca, masivul şi excepţionalul roman despre care am scris deja în Cultura. Iovik, un text fantastic într-o manieră aproape clasică, a la Mircea Eliade, reprezintă tocmai din acest punct de vedere o surpriză, lui Corn fiindu-i mai familiară ipostaza avangardistă decât cea a burgheziei mijlocii literare. Pe scurt, ar fi vorba despre un pictor ale cărui portrete provoacă moartea modelelor, printr-o contaminare de tip magic sau printr-o „simplă” capacitate predictivă. Subiectul, ce poate fi redus la relaţia de cauzalitate malignă dintre realitate şi arta care o oglindeşte, nu străluceşte prin originalitate, deşi Corn rezolvă intriga printr-unul dintre paradoxurile care îi sunt specifice: contribuie şi această impresie de déjŕ lu la patina clasică a povestirii. Bine scris, mini-romanul rămâne totuşi o scriere secundară în opera lui Sebastian A. Corn, lipsindu-i în primul rând, pe fondul multor calităţi minore, capacitatea de a face diferenţa.
Iovik a fost publicat în colecţia „Millennium Novella“ a editurii din Satu-Mare în care mai apăruseră Adrenergic!, de acelaşi Corn, Instincte umane de Ioana Vişan, În munţii nebuniei de
H.P. Lovecraft şi, de curând, Nuanţe de întuneric de Roxana Brînceanu.

 

Sebastian A. Corn, Iovik, Millennium Books, 2014, 94 pagini