TEMA GENERALĂ: eveniment artistic / manifestare culturală.
TEMA SPECIFICĂ: Expoziția „Auto-Portret” – Nicolae Comănescu.
CARACTERISTICI: public.
DATA ȘI LOCUL: București, 18 aprilie – 25 mai 2026, Casa Maria Lahovary (spațiu reconvertit, fostă școală cu predare în limba engleză).
Subsemnatul, polițist al galeriilor, însărcinat cu vizionarea și interpretarea unor lucrări plastice, fotografice, instalații sau obiecte de artă, concepute pentru un anumit spațiu și într-un concept curatorial determinat, salută publicul și îi aduce la cunoștință:
CĂ subsemnatul a fost prezent sâmbătă, 18 aprilie 2026, ora 18:00, la vernisajul expoziției „Auto-Portret”, semnată de Nicolae Comănescu, găzduită la Casa Maria Lahovary, pe Calea Dorobanților nr. 39, într-un spațiu care, până nu demult, funcționa ca școală cu predare în limba engleză, transformat acum într-un teritoriu activ al imaginii și al memoriei vizuale.
CĂ această transformare a produs un contrast fertil între rigoarea fostului spațiu educațional și libertatea actuală a practicii artistice, unde pereții par să fi trecut de la funcția didactică la cea de suport pentru acumulare vizuală și gest pictural.
CĂ expoziția reunește aproximativ 250 de lucrări, rezultatul unui proces extins de acumulare, în care fiecare piesă păstrează urma unei întâlniri și contribuie la construirea unui ansamblu coerent prin multiplicare.
CĂ vernisajul a reunit un număr considerabil de artiști vizuali români și străini, majoritatea apropiați ai artistului, ceea ce a conferit evenimentului caracterul unei reuniuni extinse de breaslă, în care expoziția și rețeaua socială au funcționat simultan, într-un regim de suprapunere naturală.
CĂ printre participanți s-au aflat directori și foști directori ai unor muzee importante, alături de literați, arhitecți și alte figuri recognoscibile din lumea artistică a Bucureștiului, într-un context în care prezența devine parte a discursului expozițional.
CĂ atmosfera a oscilat între observație vizuală, conversație intensă și forme spontane de recunoaștere socială, confirmând că arta contemporană funcționează frecvent ca spațiu de întâlnire, validare și reactivare a memoriei colective.
CĂ o parte semnificativă a invitaților a încercat să identifice portretele unor prieteni sau cunoscuți ai artistului, transformând vizionarea într-un joc colectiv de recunoaștere, unde imaginea a fost citită simultan ca lucrare și ca rețea socială, iar analiza vizuală s-a suprapus peste memoria relațională.
CĂ expoziția marchează, la 25 de ani de la finalul grupării Rostopasca, reluarea unui moment definitoriu — acțiunea „Non Stop Painting” din 1998 — reinterpretată aici ca dispozitiv individual, dar susținut constant de participarea celorlalți.
CĂ proiectul pornește dintr-un performance desfășurat în 6 noiembrie 2025, când artistul Nicolae Comănescu a deschis expoziția „374 de ecografii dezbrăcate”, în care publicul a fost implicat direct în producerea lucrărilor, și continuă acum sub forma unei arhive vizuale extinse, construite din sute de interacțiuni.
CĂ acest mecanism transformă portretul într-o acumulare de urme și experiențe, iar autoportretul într-un sistem deschis, în care identitatea se constituie prin stratificare continuă, nu prin fixare.
CĂ lucrările propun o inversare subtilă a funcției obiectului vestimentar: haina devine suport de revelare, purtând în ea o densitate de sensuri materiale și afective care se activează în contact cu privirea.
CĂ tehnica lucrărilor se bazează pe material textil asamblat pe panouri de lemn, cu intervenții de acrilic, unde materialul flexibil, uzat și încărcat de urme este stabilizat într-o structură rigidă, iar pictura intervine ca strat de tensiune, corecție sau coagulare vizuală, generând un echilibru instabil între obiect, imagine și gest.
CĂ expoziția, curatoriată de Charles Moore, cu asistența Elenei Est și realizată în parteneriat cu Galeria H’art și Spațiul de Artă Contemporană / SAC, propune un autoportret care nu aparține exclusiv artistului, ci se distribuie în rețeaua de relații care îl generează.
CĂ autoportretul devine o arhivă socială în desfășurare, unde fiecare lucrare păstrează urma unei întâlniri, iar identitatea se construiește prin acumulare, contaminare și suprapunere, nu prin definire.
CĂ imaginea artistului apare dispersată, multiplicată și în continuă transformare, configurând un „autoportret colectiv” în care granița dintre sine și ceilalți rămâne instabilă, dar productivă.
CĂ practica lui Nicolae Comănescu confirmă o preocupare constantă pentru materialitate, proces și context, preferând structurile deschise în locul concluziilor fixe.
CĂ, pe scurt, expoziția „Auto-Portret” este una foarte reușită, surprinzătoare și necesară, care ar trebui văzută de cât mai mult public pentru a înțelege cum un (auto)portret se construiește continuu, în prezența celorlalți.
Semnat: Sergentul Galeriilor.
Datoria mai presus de orice! Arta să vă seducă.
Raport trimis revistei Cultura. Copia: 1.
Anexă: Identități parțiale, recunoscute sau contestate, colectate în timpul misiunii.
- „Auto-Portret” – expoziție Nicolae Comănescu la Casa Maria Lahovary - 20 aprilie 2026
- Prin expoziții: la MNLR – Arhive Interioare și Ziua Tristan Tzara - 19 aprilie 2026
- Paștele ca scenă a artei: iconografie, ritual și spectacol - 11 aprilie 2026