Marin Mălaicu-Hondrari, Lunetistul

Impresionantă e, la Mălaicu-Hondrari, tocmai formula light; şi nu mă refer aici doar la uşurinţa lecturii, ci mai ales la dozajul extrem de nuanţat al ingredientelor. Istoriile din Lunetistul sunt „microstudii“ despre evadarea din propria viaţă, menite să pună în act ecuaţia subtilă a prozei lui Mălaicu-Hondrari: o proză care, sub aparenţa suprafeţelor limpezi, face apologia rătăcitorului aventurier în aceeaşi măsură cu a ascetului bântuit de nostalgiile şi de fantasmele recluziunii. Prin lejeritatea discursului şi prin lipsa de obligaţii moral-filozofice, Lunetistul nu obligă cititorul la nimic, în afara empatiei hedoniste.

Marin Mălaicu-Hondrari, Lunetistul, Editura Polirom, Iaşi, 2013, 248 p.