Portret Atelier

„Eu mă suiam dă copil pă roată, mereu, cum ar fi ca la patru-cinci ani, nu puteam s-ajung la ea. Învârteam roata-ntâi, şi pă ormă puneam mâinile-acolo, pă pămînt, să fac. Când să fac şi io mai bine, atunci începea roata să mai stea. Iar mă dam jos, iar învârteam. Când eşti mic nu poţi s-ajungi acolo, la roată. Io de mică am umblat cu pământ, că dacă am fost cu pământu’ în casă şi tăticu’ a lucrat şi el, noi eram mereu pă roată, ziceam că să facem şi noi oală, o cană, ce-o ieşi, acolo. Mie chiar mi-e drag, că dacă nu lucrez o zî, io sunt bolnavă. Nu ştiu, mi-a intrat în sânge meseria asta. Bine c-aţi venit acuma, că dacă veneaţi în vară poate mai rău îmi tremura mâna. Din ce trece timpu’, din ce îmi tremură mâna, nu ştiu ce naiba.“ – Ioana Mischiu, Horezu, sat Olari