Vero Nica: „Câțiva prieteni care au firme au decis să doneze câteva procente din profit”

Este un moment oportun ca artiștii și organizațiile
să aibă o voce comună care ar avea o valoare socială
cu impact atât la nivel creativ, cât și societal, ca factor
de presiune asupra sistemului care nu se lasă înduplecat.

Ești actriță și ai decis să fii și antreprenor cultural, conducând o asociația care dezvoltă programe în zona artă-cultură. E ușor, e greu? Cum vezi tu mediul în care activezi?

Vulnerabil, instabil, sufocant. În momentul în care o idee începe să prindă contur devin euforică. Totul pare posibil, încep să o dezvolt, caut soluții, creez un nucleu în jurul meu. Ușor-ușor apar barierele, blocajele (independente de mine), încep să pedalez în gol, iar gândul de a renunța mă vizitează tot mai des. După un timp uit. Și când încep un proiect nou, o fac cu entuziasmul pe care îl aveam în facultate. Probabil că asta mă ajută să am o continuitate în ceea ce fac. Mă ajută mult și oamenii pe care îi am alături de mine, care mă susțin și cred în mine.

Există receptivitate în societate pentru acțiunile independente?

Dacă ne referim la consum, la public, exista, într-o anumită măsură, până am fost nevoiți să ne transferăm online. Acolo nu poți concura cu Netflix, vloggeri, influenceri. Din martie până în prezent, echipa VAR a încercat să descopere forme alternative de exprimare și comunicare cu publicul. Nu ne-a luat foarte mult timp pentru a ne da seama că nu este suficient să transmiți online un proiect creat într-un și pentru un spațiu fizic. Oamenii nu sunt foarte interesați să vadă spectacole înregistrate sau transmise live. Acestea trebuie regândite sau puse pe pauză până în momentul în care vom putea să ne reîntoarcem în sălile de spectacol. Nu știm cât va dura până când acest lucru va fi posibil, dar știm că va mai dura. În perioada următoare ne vom îndrepta atenția spre cercetare, cu intenția de a găsi modalități noi de a ne prezenta lucrările. Căutăm, ne documentăm și ne provocăm, pentru a putea rămâne în continuare creativi.

Cât e de interesat statul de susținere a ceea ce numim „cultura independentă”, programe inițiate de entitățile de tip ong?

Pe o scară de la 1-10… zero. :). În martie, Ministerul Culturii a lansat proiectul de finanțare ACCES Online. Era prima mână întinsă sectorului independent, după instituirea stării de urgență. Dar, citind normele Ministerului Culturii, descoperi că asociația/fundația care propune un proiect, proiect care ar fi aprobat pentru finanțare, îl va implementa din fondurile proprii, iar banii i se vor da la final, după decont. Și, de parcă asta nu ar fi suficient, am dat peste următorul aliniat: „Art. 9 din Normele metodologice, pct. (2): Finanțările nerambursabile acordate nu pot fi folosite pentru cheltuieli salariale ale persoanelor judiciare beneficiare”. Am trimis un e-mail să-i rog să mă lămurească. Eram sigură că ceva îmi scapă. Răspunsul: „Membrii asociației, inclusiv președintele și vicepreședintele, au calitate de beneficiar, prin urmare, în general, nu pot beneficia de remunerație din finanțarea primită de la Ministerul Culturii. Excepție de la această regulă fiind situațiile în care persoana respectivă este singura variantă ca specialist în domeniu și se prezintă documente justificative (negocieri, cereri-ofertă, memoriu etc.) care să ateste unicitatea profesională și importanța contribuției persoanei în cauză pentru realizarea proiectului cultural în ansamblu.”… așa știe ministerul să susțină operatorii culturali independenți.:)

Dar capitalul privat, mediul de afaceri? Sunt semne că s-a reușit o implicare a lui în susținerea fenomenului artistic/cultural/educațional?

Da. Noi de exemplu nu am fi putut realiza proiectul Algoritm, primul proiect al Asociației VAR, fără sprijinul sectorului privat. Când am început construcția lui, în septembrie 2019, nu aveam nicio sursă financiară externă. Sprijinul pe care îl primim trimestrial din partea unor societăți comerciale nu ne ajută să acoperim costurile unui proiect, dar fără acest ajutor, în anumite perioade, nu am fi putut acoperi nici măcar cheltuielile curente, să nu vorbim de remunerarea muncii noastre.

Cum se obține o finanțare pentru un proiect? Cât e de greu? Cum te-ar putea ajuta societatea? Ce forme de sprijin ai aștepta de la cei din jur?

Din păcate, azi și încă o perioadă nedefinită, ne vom baza în primul rând pe noi și pe micile investiții pe care le-am făcut prin noi înșine și prin sectorul privat (câțiva prieteni care au firme au decis să doneze câteva procente din profit pentru ca aceste proiecte să poată fi duse la bun sfârșit), dar suntem foarte departe de ceea ce avem nevoie ca să putem funcționa. Credem că este un moment oportun ca artiștii/organizațiile să strângă un pic rândurile și să încerce să colaboreze, să aibă o voce comună care ar avea o valoare socială cu impact atât la nivel creativ, cât și societal, ca factor de presiune asupra sistemului care nu se lasă înduplecat.

Proiectele tale. De la ce ai pornit, care sunt nevoile pe care le-ai identificat tu în societate? Probabil că vrei să schimbi ceva în jur, să dezvolți ceva, să încurajezi… Ce anume?

În proiectele pe care le propun caut ceea ce numesc eu SEC: Solidaritate – Conștientizare – Educație. Cred că dacă societatea noastră ar fi construită în jurul acestor valori, ar arăta cu totul altfel. De exemplu, ultimul proiect lansat de Asociația VAR, Dia-Pozitiv (Diaspora Pozitivă), cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național, s-a născut dintr-o dorință de a cerceta și de a veni în sprijinul unei categorii extrem de vulnerabile: familiile destabilizate în urma migrației forței de muncă. Principalul obiectiv al proiectului a fost crearea unei căi concrete de conștientizare activă și participativă a capacităților familiale. Ne dorim să atenuăm percepția că lipsa integrării, excluziunea socială și culturală, marginalizarea individului și dificultățile cu care se confruntă atât copiii, cât și adulții, reprezintă problemele definitorii ale unui segment social cu reprezentare puternică, atât în țară cât și în diaspora. Produsul final al proiectului are la bază o lucrare de teatru documentar, încadrată într-o platformă web, www.dia-pozitiv.com, gândită ca un labirint vizual și psihologic prin care vizitatorul trăiește o experiență unică într-un mod interactiv. Pe întreaga structură performativă (1h 35 min) au fost brodate povești adunate în procesul de documentare și de analiză a grupului de copii. Unele povești sunt dure, sunt ecouri ale unor mărturii rostite sau nerostite și acoperă un teritoriu social și emoțional mult mai larg decât cel propus inițial.

De unde vine motivarea, determinarea, rezistența pe termen lung?

Din momentele în care simt că cei implicați în proiect cred în ceea ce fac și calitatea produsului cultural contează mai mult decât „și eu ce câștig?”. Au apărut multe propuneri foarte bune (mai ales în ultimele luni) din partea reprezentanților sectorului cultural independent. Nu cred că le-aș putea formula mai bine decât au făcut-o ei. Eu tare mi-aș dori ca măcar 10% dintre ele să fie puse în practică.