Mâna invizibilă nu rezolvă totul. Mici crâmpeie despre locuire și locuințe în epoca post-1989

| Intervenție în dezbaterea „Casă sau Acasă? Evoluții ale spațiului domestic” |

Deși România este o țară cu o proporție foarte mare a persoanelor care dețin locuințe în proprietate, peste 96% din total (1), totuși, problemele legate de locuire nu lipsesc. Piața pură din sfera imobiliarelor din România postcomunistă (vezi și interviul cu Ștefan Ghenciulescu din cadrul acestui dosar), cu un număr tot mai mic de locuințe construite din fonduri publice (2) (Tabelul 1) și o dezvoltare inegală și disfuncțională a fondului privat, face ca rata de supraaglomerare a locuințelor, în ciuda trendului descrescător, să fie una mare. Aceasta este mai mare decât cea din Bulgaria (Figura 1), proporția fiind de trei ori mai mare decât media Uniunii Europene (în 2018 procentele au fost de 15,5% în UE și 46,3% în România). Previzibil, tendința descrescătoare a fost mai mare în cazul familiilor cu venituri mari (indicatorul a scăzut de la 54,1%, în 2007, la 44,3% în 2016) și mai mică în cazul celor cu venituri mici – o scădere de la 61,5% la 60,6% (3). Este și motivul pentru care aproape 66% dintre tinerii din România (cu vârsta cuprinsă între 18 şi 34 de ani) locuiesc în continuare cu familia, media UE fiind sub 50% (4).

Note:
1. „Monitorul social: Condițiile de locuire”. Disponibil online la https://monitorsocial.ro/indicator/conditiile-de-locuire/.
2. Mai puțin de 2% din locuințele din România sunt în proprietatea statului şi, din 1990, sub 10% din numărul total de locuințe noi a fost construit folosindu-se fonduri publice. Vezi „Locuirea în România. Către o strategie națională în domeniul locuirii”, World Bank, August 2015. Disponibil online la http://documents.worldbank.org/curated/en/208291468589847864/pdf/106856-WP-v3-P150147-ROMANIAN-PUBLIC-RomaniaHousing.pdf.
3. „Monitorul social: Condițiile de locuire”.
4. „Locuirea în România. Către o strategie națională în domeniul locuirii”, World Bank, August 2015.

Mai mult, peste 35% din cele peste 8 milioane de locuințe din România necesită reparații urgente (5). Se adaugă la toate acestea riscul seismic – expunerea la această categorie de risc fiind printre cele mai mari din Europa: mai mult de 2.500 de blocuri din București sunt instabile (încadrate în categoriile de la Clasa I la Clasa III de risc) şi necesită consolidare (6).
Un alt aspect important. Țara noastră înregistrează o dramatică scădere a populației, cu un procent preconizat de peste 15% până în 2050. Migrația, mai ales din rural spre țările Europei de Vest, a condus la un paradox: în România există 8 milioane de locuințe la 7,2 milioane de familii, ceea ce face să existe locuințe neocupate în multe din zonele sărace (7) și altele supraaglomerare în zonele urbane. Piața locuințelor, nefuncțională, cu un cadru legal și instituțional inadecvat, cu o asistență guvernamentală orientată necorespunzător în sectorul locuirii, înseamnă o multitudine de probleme în ceea ce privește locuirea pentru grupurile vulnerabile, de la tineri, la romi și, în general, la persoanele cu venituri medii și mici. Iată de ce, în contra a ceea ce Banca Mondială sugerează, i.e. crearea de către sectorul privat a așa-numitelor „locuințe accesibile”, mai multe mișcări pro-dreptul la locuire, precum rețeaua Blocul pentru Locuire din România sau Coaliția Europeană de Acțiune pentru Dreptul la Locuire și la Oraș, militează pentru un sector public puternic implicat în domeniul locuințelor sociale, acestea fiind văzute ca o soluție optimă la criza actuală a locuirii (8). Poate că este cazul ca, la 30 de ani de la momentul 1989, românii să învețe că liberalizarea pieței locuințelor nu închide, ci deschide cutia problemelor în această problematică sensibilă din punct de vedere social. Cifrele prezentate mai sus indică în mod clar că, prin mecanismele de piață, problemele din zona locuirii rămân acolo, nu se rezolvă de la sine. Dimpotrivă, prin intermediul pieței, ele devin mai strident conturate și mai vizibile.
Note:
5. Ibidem
6. Ibidem
7. Procentul locuințelor vacante din România, de 16%, se numără printre cele mai ridicate din lume. Vezi „Locuirea în România. Către o strategie națională în domeniul locuirii”, World Bank, August 2015.
8. Vladimir Mitev în dialog cu Enikő Vincze: „Nu piața, ci locuințele publice sunt soluție la criza locuirii”, „Baricada”, 9 aprilie 2019. Disponibil online la https://ro.baricada.org/vincze-festival-interviu/.