Stanislaw Lem, Catarul

Cu toate cã dispreţuia genul pentru unilateralitate şi lipsă de complexitate intelectuală, Stanislaw Lem a abordat convenţiile literaturii poliţiste în două romane de această factură: Investigaţia (1959) şi Catarul (1975). Deşi sunt scrieri care nu trădează aşteptările în materie de suspans şi de recuzită, calitatea este, desigur, fiind vorba de Lem, cu mult superioară mediei. De fapt, Lem se foloseşte de convenţiile romanului poliţist pentru a elabora, plecând de la ele, investigaţii de epistemologie; în mod similar procedase cu convenţiile genul science-fiction în Solaris sau Glasul Domnului, romane care arătau limitele cognitive ale formulei.

În Investigaţia, faptul care declanşează ancheta este inexplicabil: o serie de cadavre se reanimează şi evadează. Performanţa lui Lem e de a depăşi universul realismului fără a afecta raţionalitatea şi fără a intra în fantastic. Echipa investigatorilor se va izbi de zidul enigmei fără a izbuti să-i dea de cap. Meciul este unul epistemic. Limitele sunt interne, ţin de cunoaşterea umană, nu de postulate fantastice. Omul de ştiinţă din echipa detectivilor reuşeşte să scrie câteva ecuaţii care să formalizeze dispariţia cadavrelor – dar, cu toată această formalizare ştiinţifică, anchetatorii nu reuşesc să înţeleagă ecuaţiile; aşa cum, fundamental, oceanul gânditor din Solaris nu putea fi înţeles. Enigma din Investigaţia a rămas nu atât nerezolvată, cât neînţeleasă. Lem mărturisea într-un interviu că a continuat să primească scrisori atât din partea cititorilor frustraţi, care cereau explicaţii autorizate, cât şi din partea cititorilor cooperativi, care ofereau propriile explicaţii.

Catarul, în schimb, publicat la mai bine de un deceniu după Investigaţia, oferă o tratare simetrică a codului romanului poliţist. De data aceasta, enigma (şirul de crime) este produsul statistic al coroborării accidentale de factori favorabili; iar explicaţia, la rândul său, survine tot ca accident al şansei – dar, la fel precum crimele, unul predictibil statistic: „Misterul din Napoli a fost provocat de mecanismul destinului şi acelaşi mecanism l-a dezlegat. În ambele elemente ale problemei a acţionat legea numerelor mari”.

 

Stanislaw Lem, Catarul, traducere de Mihai Mitu, Editura Nemira, 2014