Pornind de la câteva notaţii din Jurnalul lui Gombrowicz, eseistul schiţează o mică fenomenologie a spiritului creator din unghiul „imaturităţii“, înţelese atât ca refuz al alinierii la codurile sociale general-acceptate, cât şi ca stare a conştiinţei neformatate cultural. Dorind să ilustreze toate aceste ipostaze la un loc, eseistul alunecă la rândul său în două exerciţii stilistice anunţate pe coperta a patra a cărţii drept „proze“. Adresantul necunoscut şi Gilică şi Gilică sau Urmare şi sfârşit nu sunt, în fond, decât nişte eboşe scriitoriceşti în cea mai pură tradiţie textualistă, cu atât mai surprinzătoare cu cât Livius Ciocârlie păruse să se despartă de formalism acum mai bine de trei decenii.
Livius Ciocârlie, Exerciţii de imaturitate, Editura Cartea Românească, Bucureºti, 2013